Sunt antiburghez

Burghezie de doi bani, nu de bani vorbesc, de bun simț, se laudă cu piscină, mașină, benzină, drezină, capul plin de făină, de ce discut eu cu ei, să nu mă rup de purcei, de ce scriu versuri pe gratis, să nu ajung după gratii. Fratele tatălui meu a murit la azilul de bătrâni, după ce a donat un apartament bun de două camere în Drumul Taberei. Casa s-a evaporat. Cine, cum? Verii mei știu ceva, nu vor să spună? Organizația mea știe ceva? Uite așa s-au îmbogățit unii, de la un ou la un bou. Am stat ieri șapte ore și am mâncat ca un nesimțit, iar salata de avogado mi-a făcut greață. Ca și societatea în care m-am aflat, una se lăuda că l-a cunoscut pe Nichita Stănescu, care ar fi murit la cutremurul din ”77. La vache! Notăriță cu bani și cu minte de purcică, o, nu , purcica este inteligentă, așa se spune. Poetul a murit de ciroză mult după cutremur. Dar sunt oameni care știu totul. In rest s-a discutat despre ce case are fiecare. Eu o am pe nevastă-mea, clculatorul și un dor de timp, un nesaț de timp. Alta se miră cum de scriu pe bani puțini, de parcă scrisul ar fi o afacere. Doamne, Sodoma și Gomora prostiei. Există o perversiune a prostiei. Dar s-a spus și ceva inteligent. In timpul așa numitului socialism, infracționalitatea nu era mai mică, dimpotrivă, dar totul era mascat. De pildă toți furau de unde se putea, statul era o vacă bună de muls până la extincție. Muncitorii furau ce apucau, șefii furau mai subtil și mai mult,țăranii furau și ei pe unde prindeau ceva, de pe câmp, din SMT, etc .Mă domină o stare de tristețe. Nu este vârsta, nici boala, tristețea necomunicării este nevindecabilă, cred. Pornesc de la faptul că neavând frați, surori, verii mei mă dezamăgesc unul după altul. Verișoara mea, ar fi singura rudă din țară, mă invită la ziua ei, am jurat să nu mă duc, m-am dus, soția a fost indispusă de felul discuțiilor în jurul bunăstrării, eu nu am avut și nu am interes pentru partea materială, iar pe ea lăudăroșenia celor cu bani, care nu sunt cu nimic merituoși, o face mai depresivă. Pe mine mă cam enervează, dar mă stimulează să scriu și să fac mai mult în favoarea acestei preocupări.