Destul Convoc tăcerea la un sfat de taină. Amurg. Care sunt bucuriile vieții? Ne înșelăm? Alunecăm în prăpastie? Faptele sunt mai de preț decât aurul. Gândirea trează poate naște monștri, ca și cea în adormire. Nu putem fi siguri pe nimic, banchiza se poate sfărâma oricând. Iubirea te ține treaz, dar încearcă să nu gândești. Iubirea distruge voința, dar și voința poate distruge iubirea. Când aud cuvântul iubire de oameni, în general, mă duc să mă culc.Nimeni nu se consideră rău, dar unii demonizează pe alții. Stereotipul – malefic este un fals. Avem nevoie de idoli și de diavoli? Ne pregătim pentru o altă viață? Stânci cenușii se prăvălesc în vis, cuțitele joacă un dans bizar. Mi se înfig în spinare. Ploi acide cad , casele se pleoștesc, parcă ar fi de mucava, șobolani multicolori aleargă prin oraș, cadavrul marelui oraș se prăbușește în gropi dinainte pregătite. Neînvinsul Puternicus vine dinspre mare, ca un rechin. Iar eu scriu și scriu, până când Îngerul va veni și-mi va spune – Destul. BORIS MARIAN

Calmul învinsului Cea mai benefică stare este cea a înfrângerii totale. Stai pe gânduri, nehotărât. Să trăiești, să mori? Să trăiești, de ce nu? Să nu faci un idol din propria imagine. Suma sentimentelor este omul însuși. Creația este o provocare. Mulți o ocolesc. Când totul tace în jur, tu începi să vorbești. Nu te teme. Suntem cu toții imperfecți. Fugi de generalizări ca de dracul. Hotărâtor este viitorul. Prin râs poți învinge și moartea. Nu-mi plac procesiunile funebre. Aflu cu bucurie că nu sunt singur. În timpul vacanțelor urcam, de obicei pe Everest. Lăsați Golemul să doarmă. Dați-mi o gâscă și răstorn Universul. Poetul păcălește melancolia. Lucilius rămâne un cactus. Cântecul pietrușelului, l-ați auzit? Stelele erau calde. Cred că oamenii nu-și merită condiția mizeră. Performanța cea mai strălucită este veghea. Maimuțele se trag din oameni. Peștii se trag din maimuțe. Dumnezeu se trage din Marele PEȘTE. Toți mirosim a pește. Nimeni nu mi-a cântat Carmagniola. Atlasul geografic, poemul cel fin, pătrunde cuvântul ca un delfin. Viața pe roți, sacadat, cu nepoți, Nessus ridică o sută de tone, saboții, saboții, saboții. Ragione, în seara de pomină steaua se nalță, rătăcitorul plângând se descalță. Eu mă calmez, îl iubesc zice șișul, eu mă descalț, arde tufișul, acolo e taina, aici sunt doar Tablele, noi le urmăm, calmele, calmele. Dificilă e dragostea, moartea-i ușoară, buzele par nesărutate, adoarmă dorința în noi, rotund este patul, totul se-nvârte, eu nu uit aluatul, pâinea ce bună și necesară. Prieteni, cu ce fericiri se măsoară? BORIS MARIAN

Îmi face bine durerea. Simt că trăiesc. Îmi este milă de cei care nu cunosc durerea și bucuria vieții. Nici moartea nu este de lepădat. O experiență, ca oricare alta. Eu cred nestrămutat în viața de apoi. Nu știu dacă mă voi vedea cu Dumnezeu, dar orice este posibil. De ce duci o viață anormală, mă întreabă proful de la școală. Mă pune să număr ferestrele de vizavi, trecătorii și câinii vagabonzi. Blonzi ca și mine. Omul are două nări, doi ochi, un buric și restul. Unii se remarcă, alții se descarcă. O vrabie mi-a lăsat o mizerie în palmă. Eu vin cu inima aici, cu creierul. Cine se teme de mine? Un barcagiu. Dar balenele trăiesc în Caraibe. Am cunoscut un brici minunat care călătorea. Iubesc briciul. Mă simt domn peste furnici. M-am trezit într-un vis în care toți mă iubeau. Citiți de la dreapta la stânga ce am scris aici. Aroganță. Cu prea multă aroganță, iarba nouă se înalță, clopotele bat în neant, am iubită, sunt amant. Să te minți, să fii tu însuți, să fii râs sau numai plânsu-ți, sânge cald îți dăruiesc, rafaelic și dantesc. Nu avem timp. Așa au spus vestitorii. Aur și mătase ne oferă viitorul.Soarele este bunul nostru comun.Iubito, simt tâmpla ta pe tâmpla mea,zvâcnetul tău pe zvâcnetul sângelui meu. Nu avem timp, gonacii morții vin din urmă, Am vorbit destul în lumină. Cu o sabie am despicat burta balaurului, nu puteam altfel.Tăunii abia așteptau. Și totul sub același soare.De aceea darul tău vine numai noaptea. Trupul tău, poemul meu într-o sfântă erecție. Nu lăudați soarele, el există și fără noi. Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență.Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat. Adevărul este iubire. Iubirile nu mor, se transformă. Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată.Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși.Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel.Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femei, dar merită.Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare, pentru omor calificat.Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori.E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece. Laudele pot fi letale pentru artiști. Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc. Fii circumspect față de anii ce vin.A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iar răspunsurile sunt nenumărate. Să fii cinstit și să te cheme Brutus?Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune.În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește? Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe. BORIS MARIAN