Pacientul englez

Am să-ți spun câteva povești și mai bune și mai rele, cum se intitula o emisiune la radio. Zoltan a spus că sunt periculos, sunt și nu sunt, aproape ca orice om-fiară, pentru că fiare suntem oricum. Ce este mai rău – să fii periculos sau plicticos? Eu prefer prima variantă, fără să fac pe nebunul. Spui că am talent, dar eu nu am știut niciodată exact ce este talentul, știu că trebuie să fiu sincer, chiar și când mă joc. Acesta este talentul? Spui că sunt trist, singuratic. Sunt doar pe jumătate, ca un centaur, zise el, lăudându-se.„Tristele” lui Ovidiu, lamentourile din muzica veche, Bacovia, să nu-l uităm pe Eminescu, „mai am un singur dor, în liniștea serii să mă lăsați să mor la marginea mării”, scris cu șapte ani înainte de a muri. Nu avea sifilis, s-a dovedit, era nevrozat din cauza unui efort intelectual exagerat și a vieții dezordonate, a murit din cauza loviturii la cap primite de la un internat la sanatoriul din str. Plantelor, un simulant se pare.Unii vorbesc de complot, dar nu cred.Stiu locul, trec adeseori pe acolo. Am fost la mormântul unuia din marii poeți ai lumii. Era trist, era genial. Tristețea mea poate fi rău exprimată, în sine tristețea nu este o stare insuportabilă. Dar nu insist. Acum vin cu poveștile. Am avut o colegă prietenă cu un neamț, Ulrich, un băiat cu fața rotundă, ca un sergent din filmele de război, un băiat de treabă, zâmbitor, sociabil, dar colega mea nu l-a iubit, l-a lăsat. Este vorba de nevasta mea. De ce l-a lăsat? Era prea sigură pe el. O lecție cu bătaie lungă. Să nu lași femeile să creadă că ești o pradă sigură. A doua poveste. Am cunoscut la prietenul Erik o fată, mi se părea deșteaptă, i se părea că eu sunt deștept, am conversat, am ascultat Sonata Lunii de Beethoven chiar sub clar de lună, ne-am plimbat prin parcuri, la Băneasa cu bicicleta, am dus-o la Crematoriul uman Cenușa ( Doamne, ca o prevestire) , i-am arătat un mort în cosciug așteptând actul incinerării, ea s-a îngălbenit de frică, mie mi-a plăcut scena,am spus că sunt un Jeckill ( așa se scrie?), dar fata avea o lipsă, era foarte castă și pudică, precum comsomolistele din filmele sovietice de primă generație, asta a dus la o ruptură, cu urmări , practic , definitive. Au trecut câteva luni, ne-am mai intâlnit, ea mi-a spus că sunt dominator, că nu va fi niciodată soția mea, nu știu să-i fi propus, poate, dar în joacă, apoi ai apărut TU. Deci știi despre cine este vorba. Prin august 2009, am început să o caut, din pură curiozitate, chiar am văzut-o la București, ți-am povestit, finalul a fost un dezastru, știi și asta. Sincer nu m-a durut, deși, regret că i-am produs oarecare neplăceri prin felul meu neserios. Nu știa de unde să mă ia. Cine sunt eu? Tu știi? Cine ești tu? Tu știi? Sunt sigur că nu vei răspunde , ai un stil gen Churchill, tace și face. Urmarea în numărul viitor. Plec la dentistă, pe care chiar o iubesc, dar sunt doar pacientul ei, pacientul englez?