Agentul britanic EX comunică

Agentul britanic EX comunică Ne îndreptăm cu jeepul spre San Remo, în timp ce aliații se apropie vertiginos de Florenza, se aude imnul național, O NON LETA, împărătesei i se aplică un implant de zile mari, apoi se trece la refacerea căminului conjugal și conjunctiv, spre bucuria urmașilor, apare un TURIST DIN CASIOPEEA, puțin idiot, scăpat din mâinile călăilor de la instituția celor cu labele legate, urmărit de un MIG-56, încărcat cu ciudate containere de studii despre fiziologia omului în toate situațiile posibile, dar Gulliver nu se uită la pigmei, liliputani puturoșei, el spune – ca de obicei, imperatrița are dreptate, cum de am reușit să fiu șușuit de peste tot, va trebui să mă refugiez în Antarctica, dar , am auzit, s-a înființat și acolo un site cu genii adunate din mare, pești mari, de toate culorile. Hugs&kiss&kux, ieri am vorbit cu nepotul regal , Alec Jeremy, cu care am reușit să leg trei cuvințele – Hi, you must learn russian, oh, yes, și basta, m-a durut, băiatul voia să-i mai spun ceva și eu ca un neanderthalensis nu puteam spune multe, eventual Romeo and Juliette pe dinafară. Acum despre tetanos. Boala se declanșează brusc, frisoane, se încleștează fălcile, medicul trebuie să-și ferească degetele, riscă să le piardă. Pacientul trebuie să fie legat de pat, i se poate rupe șira spinării din cauza convulsiilor, apoi scapă, deși de-a lungul anilor mai apar crize. Cum a început? Era la mare, se scălda lângă dig și s-a julit la tălpi de marginile pline de scoici ale digului. A venit acasă, adică la vilă, precum Iisus pe drumul Golgothei , iartă-mă, Doamne, tocmai de Adormirea Maicii Domnului, în curte erau niște medici veterinari, s-au uitat la picior, adică la piciorul meu, au clătinat din cap, nu mai este nimic de făcut, doar de vrei să te îneci ca să scapi de dureri. Am pornit pe jos spre București. Pe drum m-am întâlnit cu fosta profesoară de germană, mi s-a oferit drept gazdă, am trăit cu ea o lună, apoi, brusc, s-a declanșat tetanosul. La început dăscălița m-a lăudat, apoi s-a speriat și m-a trimis la un spital, de unde nu am mai ieșit nici astăzi, de aceea, rog Guvernul, Cotroceniul, UNESCO, NATO, UE și alte organizații să vină să-mi scoată microbul din trup, căci curat m-am născut și uite în ce hal am ajuns. Mi-a răspuns o soră de caritate din Nepal, însă nu am înțeles nimic. Promit, după ce voi învăța să citesc în nepaleză să continui povestirea. 15 august 2015

Marea metamorfoză

Marea metamorfoză Într-o dimineaășă, Gregor Samsa se trezi poet. Familia îl goni din casă, dar cel mai pornit era fratele său Bloh Răulescu. I-a promis că îl trimite la Salubrizare, ca pe CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI. Avea Bloh aista nume de păduche, asta înseamnă în l. rusă. Aria Bloha, o cânta ?aliapin. Bloh aista avea un venin în el pentru un regiment, a fost izgonit din toate regimentele, doar maiorul Andru Mardei îl iubea, de credeai că sunt homo, adică gay, dar ei chiar erau. Acum nu este nicio supărare, în Evul Mediu li se tăiau ?tremeleagurile, acum sunt la căutare. Mai era o curteană, cu burta mare, de ziceai că na?te de ani buni, o chema Piuli?a Bulă, ea conducea efectiv regimentul. Tare de treabă, mul?i o iubeau ?i la propriu ?i la figurat ?i la judo. Să revenim la Samsa. Se spune că însu?i Kafka ?i-a dat acordul să împrumutăm acest nume, de?i nu avea nicio legătură cu geniala sa crea?iune.Pe când era la închisoare, cânta toată ziua, ce cânta? Foaie verde din făget, m-a făcut muica poet. I miss you, mai zicea el. Privirile sale erau mereu îndreptate spre fereastră, până când a luat-o pe urmele privirii ?i dus a fost. Nu mai putea luneca îndărăt.Avea un de?teptător la el cu care provoca mici cutremure. Dar el reflecta, exact precum oglinda. De mult nu se mai putea schimba. Nici hainele, nici caracterul. Avea o plapumă cu care putea acoperi întreaga Europă. Tatăl său a fost Ludovic al XIX, necunoscut în istorie. Nu era nici frumos, nici bătrân. Se ocupa de design pentru pamper?i. Studiile ?i le-a făcut la Coolidge University. Acolo a cunoscut-o pe Bu?a Chistache , drăgu?ă damă, minte scurtă. Ce a gândit Samsa? A inventat o ma?ină de torturat mu?te. Din păcate , în ma?ină intrau ?i oameni. Astfel, a reu?it să schilodească juma din omenire. În timpul torturilor, cânta vestita Jozefina, iar ?oarecii îi ?ineau isonul. A venit Legea, adică o doamnă despletită ?i a făcut ordine. La ea nu intra nimeni fără bani. Tatăl lui Samsa, Louis XIX s-a cam supărat ?i l-a dezmo?tenit. Dar avea doar un nasture. Un nasture minune. Din prost , te făcea de?tept ?i invers. A vrut ?i Bloh Răulescu un nasture, ceva nu a mers, a rămas la versificări, în atelierul din marginea Jilavei. „Ce lebezi înserezi pe e?arfa de sânge”, a?a s-a auzit într-o noapte. Era vocea poeziei. Samsa a pornit pe drumul său, s-a lăsat de proză ?i de atunci colindă regimentele. Vizualizări: 2 Cuvinte cheie : Promovează Promovat de 0 membri Partajare Tweet

Bâlciul deșertăciunilor (II)

Bâlciul deșertăciunilor (II) De unde rezultă că nimic nu se pierde, se transformă din rău în mai rău. Unul urlă și atacă, cu o vorbă se îneacă, din bârlog mirositor, are de –nchisoare dor, Dumnezeu, cum e-nțelept, mestecă în lut atent, unii-aur, alții- fier, alții –fiere, grea de zer. Un maestru mai pervers, nici galactic, nici invers, scoate vânturi chiar pe bot, că în fund are un dop, biet trufaș, cu cine el se compară? C-un purcel. Asta spuse Păunescu, cum să-l copieze Escu? Un făraș i-e sufletul, el adună bube-n cul. Că din zgură s-a format, în pulbere s-a fost uitat. Aruncat din bar în bar, a ajuns vermicular, din sicriu sărind , va scrie un poem cât pentru-o mie de nebuni, tu, floarea mea, să te-nduri de soarta sa. Am să tac, ducă-se, drac el nu este, dar ar vrea, dracul are-n el ceva, tot cu degetul în nas, îl mai mută-n alt popas. Seamănă cu-o avionetă prăbușită în toaletă, pare-se că la femei, s-a închis, cu mult temei, să nu-l vadă zâna blondă din cenaclul LA ROTONDĂ. Un prieten el găsi, nu cunoaște a,e, i, adică analfabet este bietul platonet, fost boxer, de prea mulți pumni i-au pătruns doar gărgăuni, un fecior are, al lui, sare-n beregata lui, a lui tat-su, cel boxer, nu-i dă casă, nici parter,minte bietul neavând, ce să-i dea, un pumn, un vânt, a fugit, printre sărmani, se visează american, ca orice portorican, plânge după-ai săi Balcani, unde purici nu făcu, doar un fiu, poate că nu, a pierdut și alți copii, pe la dame, dar și-n vii, fiul fu și-ntr-o Legiune care nu știe de glume, îl aleargă bieți jăndari, prin coclauri, în zadar. Nea Plătică, cel din SUA, cu celebrul zis și Pruna au ucis doi bătrânei pentru patru sute lei. În final i-au prins, ei zac la pârnaie, stau colac pentru bieții violatori cu hormonii repejori, Doamne, de ce nu-i făcuși câini, pisici, broaște de uși, ca să mai avem folos de la lumea de mai gios? BORIS MARIAN.

Ghinionul unui emigrant ( apud Caragiale)

Ghinionul unui emigrant ( apud Caragiale) Bună ziua vechii și apreciații mei prieteni,nu sânt sigur dacă această pagină este potrivită pentru a ajunge sub ochii tuturor participanților , dar totuși voi purcede a mă exprima aci. Eu sânt S.S. și sper să fie destui colegi care mai știu că le-am fost alături aici, unde ne-am privit în ochi și-n suflet și ne-am citit reciproc, cu încredere și înțelegere, creațiile mai bune sau mai slabe. Cu mare tristețe am afalat că ne-a părăsit marele om de stat în picioare, fratele Bogdan Hmel, am am admirat deosebita muncă depusă de el, un om deschis către oameni și artă. A trecut ceva timp de când îl cunoșteam, iată-l acum în lumea de apoi.N-am găsit niciun apelativ pentru domnia sa, legat de creație, sau altă trăsătură de vai mama lui caracter?). Dominant rămânând numai comportamentul care îi și îngroapă ceea ce produce.(?). Acest tenebros, nu are un talent mai evident ca acela al cârcotirilor. Exprim părerea mea personală cu demnitate și sinceritate, mai ales acum când îmi amintesc cum el a fost eliminat din mai multe bătălii, tot pe motiv de îndrăzneală exacerbată și camuflată, credea el,omul care pune la zid pe oricine, care nu ține pasul cu tabieturile lui de credincios, ne acrește sufletul cu slovele lui încărcate cu ură abia reținută. Observ că de data asta, pe lângă, că se străduie să-l nimicească pe Belzebut,, „denunță” și linia pe care a fost construit Iadul. Are dreptate. Regulamentul nu a avut pe Bogdam Hmel mentor, iar el nu suportă să se alinieze unor reguli benefice unei societăți literare în acest caz. Adică de data asta a ajuns să nu se mai suporte chiar el și se elimină ca atare. De necrezut că Dumnezeu mai face și minuni în epoca în care toți românii suntem apăsați de veșnice probleme. Facem trei cruci. Stop. Oameni buni, stimați colegi, el m-a eliminat din Rai, fiindcă aveam undeva o metaforă în care eram nemulțumit de Dumnezeu. Atunci el marele înțelegător al mijloacelor artistice de construire a unei poezii, a sărit ca ars, m-a jignit, (așa cum știe numai el să analizeze o creație), și m-a eliminat, întru apărarea bunelor sale intenții față de Dumnezeu. Am replicat foarte respectuos și cu zâmbet timid la gunoaiele sale, dar am și decis să nu mai citesc pe nicăieri ce spune acest mânios. N-a fost suficient, și a continuat să mă pedepsească, până când, văzând că-l ignor, a făcut cum mi-a și spus: m-a eliminat. E ceva teribil în comportamentul acestui monstru pus pe harță, până când va reuși să aducă lumea la același numitor comun, propriu prostiei sale. Am observat că au mai fost persoane lezate de acest alzaimerist(sic) la creier. Un anume coleg căruia nu-i dau numele, mi-a spus că e greu să te separi de BHul ăsta. Are el ceva undeva, care îl sprijină.Așa să fie? Adică chiar există ființă umană care poate proteja pe acest făcăleț bun la toate? Păcat, mare păcat s-ar săvârși. Tare aș dori să pot reveni în Rai, la oamenii de omenie, preocupați de promovarea artei și nu a cârcotelilor mahalagiste. Când voi avea certitudinea că a dispărut răul , mă voi întoarce între colegii mei, cu drag și nerăbdare. Încă odată îmi exprin simpatia pentru ceea ce este în grija și fapta Domnului și a colegilor truditori pe meleagurile paradisului literar. CONTINUARE + Legătură . Eu am o seringă de cai, care merge și la fosile gen „Gr. Antipa Museum”, sau pentru pachiderme, și nu pretind nici o taxă pentru tratamentul ce i-ar trebui aplicat monstrului. Legătură Răspunsul lui Belial + In numele oamenilor de bine care s-au saturat de aceasta naparca senila, gata sa faca scandal si sa bage fitile doar ca sa ii citeasca cineva delirul poiatic, multumiri pentru postare! Dreptate si fratie! Solon Socrate + În cele din urmă acest babuin a reușit să mă facă să pufnesc în râs din cauza Prostiei Fără Frontiere, în cadrul căreia deține rolul de lider. Iată și motivul hohotelor mele. Citez: „Deși se bucură de oarecare popularitate, S.S. are mulți neamici care îl contestă pe bună dreptate - retorică fals-patriotică, dar este opinia mea, iubească-l cine nu a mirosit din esențele sale xenofobe. Regret. Eu „xenofob”. Ce plăcere la el să facă paradă de prostie și aberație... Sau, eu și „retorica fals-patriorică”. Nu mă pot opri din râs.Hîc+hîc. Bree nene pachidermule cu nume Bogdănesc, te crezi în filmele lui Gopo, dar și omulețul lui Gopo avea o logică în ceea ce săvârșea. Babuinule, mă determini să mă apăr de murdăriile ce le deții în cavitatea bucală, nu eu te-am ales pentru un dialog pe care nu mi l-am dorit nicicând odată. Așa să te ajute Dumnezeu! Dreptate și frăție Ce spune presa__ Incredibila marturie a unui poet care a scapat din doua tentative de omor comise de fiul interlop! 2013-08-11 • 20:09:04 | Autor: Narcis Voica „National” prezinta povestea socanta a unui poet roman stabilit in SUA, pe care fiul sau, un temut interlop arestat pentru camatarie, a incercat sa-l ucida de doua ori, ca sa-i ia casa din Bucuresti. Poetul Solon Socrate(64 de ani), care locuieste in prezent in New York, a povestit jurnalistilor nostri cum a scapat cu viata din doua tentative de omor comise de fiul sau, Giulio Socrate, fost luptator in Legiunea Straina, arestat in primavara acestui an la Teleorman, alaturi de fratele interpretei de muzica populara Silvia Riciu. Artistul ne-a marturisit ca si-a crescut singur copilul si ca l-a cam scapat din mana in perioada facultatii, cand el a plecat peste ocean ca sa munceasca si sa-i asigure un trai decent. „S-a inrolat in Legiunea Straina si, in cei cinci ani de contract, s-a transformat intr-un individ fara mila, fara prieteni, fara sentimente. Gasca lui Giulio a fost bagata la racoare de procurorii DIICOT Apoi a fost arestat in Spania, pentru trafic de persoane, iar dupa ispasirea pedepsei s-a intors la Bucuresti, unde revenisem si eu si ma recasatorisem”. Atunci, Giulio i-a cerut tatalui sa-i doneze casa, insa parintele a refuzat, de teama ca va ajunge pe drumuri. „M-a atacat intr-o sala de forta, unde eram antrenor de culturism. M-a lovit si am cazut lat, iar fiul meu a continuat sa ma loveasca. M-a salvat un prieten, care m-a dus la spital. La scurt timp, casa mi-a fost incendiata, iar Giulio m-a sunat a doua zi si m-a intrebat «daca mi-a placut surpriza»”.Dupa ce si-a facut incalzirea cu propriul tata, Giulio Platon s-a apucat de treaba. Si-a facut o brigada de 14 insi si a semanat teroare in Bucuresti si in judetul Teleorman, facand victime in Videle, Alexandria si comuna Bragadiru. „Impreuna cu banda lui, a deschis un mormant al unui tanar care decedase in Spania, a jefuit defunctul de imbracaminte si inelele de aur de pe degete si, intr-un gest de total dispret fata de traditie si cultul mortilor, a furat si banii din buzunarele decedatului. (…) A dat bani cu camata si a santajat zeci de persoane, fiind protejat de politistii carora le oferea parte din prada”, ne-a mai relatat poetul. Dupa ce si-au facut de cap ani la rand si au stors sute de mii de euro de pe urma victimelor terorizate, Giulio Platon si „locotententii” sai au fost arestati abia anul acesta, in aprilie, alaturi de interlopi picand si politistii corupti. Chiar si asa, cu el dupa gratii, tatal lui Giulio este convins ca acesta nu va sta prea mult in inchisoare si, odata pus in libertate, va duce la bun sfarsit planul care i-a esuat de doua ori: acela de a-i lua viata! “Subsemnatul…, cetatean roman domiciliat in SUA (adresa nu o publicam, din motive lesne de inteles – n.r.) in varsta de 64 ani ma adresez dumneavoastra in dorinta de a face cunoscute faptele fiului meu, Giulio pentru care dictionarele nu au inventat suficienti termeni in a le condamna. In anul 1973, intr-o duminica, pe intai iulie se naste un baietel frumos, cu par des si negru si cu pumnul drept inchis. Il deschidea chiar normal si atunci, dar din cele ce urmeaza, cineva ar putea crede ca a fost o predestinare. El este fiul meu, pe care, la 8 luni de la nastere, mama lui il abandoneaza fericita ca a descoperit gustul aproape fatis al aventurilor amoroase. Prin urmare ramane cu mine, care, ajutat de parintii mei, duc mai departe responsabilitatea si dragostea pentru primul si unicul vlastar sosit in familia noastra. Il botezaram cu un nume frumos cu rezonanta latina , cum sta bine unui roman, oarecum amintind de frumoasa luna iulie in limba italiana si chiar si engleza, deci se va chema Giulio. Justitia imi incredinteaza copilul intrucat dovezile preocuparii si dragostei mele pentru acest copil erau de necontestat, iar aventuroasa mama va plati pensia alimentara conform hotararii judecatoresti. Prilej de mari insistente cu ajutorul militiei de-atunci, in fiecare luna, cand trebuia sa trimita pensia alimentara. Era singurul fapt care mai putea dovedi ca noul nascut are si o mama. Copilul creste inconjurat de o enorma dragoste familiala venita din toate directiile: bunicii lui, eu si sora mea (stabilita pe-atunci in Alexandria ), care a contribuit ajutandu-ma, mai ales spre perioada majoratului copilului. (…) Intre timp m-am recasatorit, viata de familie intra pe un traseu normal si linistit, iar el incepe cursurile la una din facultatile americane nou aparute la noi. Nu mai putem continua afacerile private, inchid firma si explic fiului meu ca trebuie sa plec din tara pentru a putea sa mentin un nivel de viata decent, cat mai ales ca el sa poata termina fara probleme facultatea etc. Ii las lui Giulio in grija continuarea facultatii, apartamentul, bani, doua masini pentru vanzare, ca sa aiba bani, pana cand voi putea trimite din America o suma lunara pentru el. Odata ajuns in America, imi contactez fiul, iar acesta imi da vestea ca a abandonat facultatea. Apoi aflu de la sora mea ca a furat bani de la ea din casa si de la mama mea. Astfel pregatit, a plecat in Franta si a trecut cu brio testele foarte dure pentru a intra in Legiunea Straina. Dupa numeroase probleme intampinate in Legiunea Straina, datorita regimului de viata care i se impunea, cat mai ales cele determinate de atitudinea lui, care incepe sa rodeasca sub regimul spartan pe care l-a gasit aici, se produce o schimbare de neimaginat in el, devenind o forma de viata – fara mila, fara, prieteni, fara sentimente de familie, fara,fara, fara…. La terminarea stagiului, dupa cei 5 ani de contract cu Legiunea Straina, incepe o activitate de colaborare cu hotii romani-tigani care praduiau magazine, banci, case particulare, automate bancare de strada, trafic de carne vie, droguri, etc., prin Paris si diverse localitati franceze. Incercand sa scape, dupa un timp, de legiuitorii din Franta, se muta in Spania cu aceeasi activitate. In aceasta perioada incepe un concubinaj cu tanara de 18 ani Andreea Pistol, pe care a cunoscut-o intr-una din permisiile lui venind acasa in Bucuresti. Reuseste sa aduca langa el in Spania pe noua sa prietena, iar ceea ce isi insusea din „afacerile” lui, dadea aproape totul celor doua fete ale sorei mele, care de-acum se stabilise in Spania pentru acelasi motiv al romanilor care ajunsesera acolo pentru un loc de munca. Eu si sotia mea suntem tinuti departe de orice informare cu privire la viata lui, traind permanent ingrijorarea pentru drumul intamplator pe care baiatul nostru il urma. Este arestat de cateva ori pentru trafic de carne vie si droguri. Atat mi-a spus, ca este inchis nevinovat, iar eu am incercat diverse demersuri in presa din tara, cat si la telefon reusind sa vorbesc cu ambasadorul roman in Spania, insa nu am rezolvat nimic, intrucat Giulio al meu savarsise in mod real real fapte penale pe teritoriul spaniol. Dupa ispasirea pedepsei, se muta la Bucuresti, stabilindu-se ca un vrednic sot cu sotia in casa parintilor Andreei. Acum apare si rodul asa-zisei iubiri dintre ei, un baietel care, se constata ulterior ca este suferind de autism. Pe de alta parte, insa, incepe nebunia: Andreea este batuta si maltratata de catre Giulio, si aici in casa parintilor ei, asa cum obisnuia de cand s-au hotarat sa convietuiasca impreuna. Insa Andreea nu mai poate sa ascunda aceasta trista si periculoasa situatie, si se destainue mamei sale. Aceasta, datorita stresului creat de catastrofala noutate, suferinta uriasa si neputinta de a interveni, cat si faptul ca tinea ascuns necazul ca sa nu mai sufere si sotul ei, pentru nelegiuirea aparuta in casa asupra fiicei sale, ajunge la un tragic rezultat: imbolnavirea. Intr-una din zile, cand, disperata si ingrozita ca fata ei este batuta de fata cu ea, incearca sa intervina, iar „bravul” legionar incepe s-o loveasca si pe ea si o alunga din casa. Tatal Andreei nu era acasa, ci era intr-una din calatoriile sale dupa marfa cu care isi aproviziona magazinul. Dupa cateva spitalizari, biata femeie afla ca in urma stresului suportat in perioada de cand fata sa locuieste cu Giulio s-a ales cu diagnosticul ciroza. Ca si cum nu ar fi fost de fata la toate acestea, Giulio reuseste alta nenorocire. O determina pe Andreea sa faca un imprumut la banca de 50.000 de euro, asigurand-o ca el cu afacerile lui va inapoia suma de trei ori. Andreea reuseste acest imprumut deoarece era trecuta de parinti pe actul de proprietate al casei. Linistit, cu suma de 50.000 de euro isi cumpara un apartament in Bucuresti si locuieste aici cu o fata in varsta de 18 ani, din comuna Contesti jud. Teleorman, pe care o alinta spunandu-i “Oni”. Isi continua stilul de viata infractional si, in plus, isi extinde activitatea ocupandu-se cel mai intens de camatarie, jaf, santaj cu violenta si diverse forme de inselaciune si falsuri in acte publice, ca si profanare de morminte. Astfel, in cimitirul din comuna Bragadiru –Teleorman, deschide intr-o noapte impreuna cu banda lui, un mormant al unui tanar bragadirean care decedase in Spania, unde sperase sa-si afle o viata cat de cat normala. Deschide intr-o noapte mormantul, jefuieste decedatul de imbracaminte si inelele de aur de pe degete si, intr-un gest de total dispret fata de traditie si cultul mortilor, fura si banii din buzunarele decedatului, pusi acolo de parintii tanarului, dupa cum cere datina populara. Faptele lui abominabile nu se opresc aici si incepe sa-si arate adevarata fire, schimonosita de ura impotriva a tot ce inseamna civilizatie, lege si morala. Aici, in comuna Bragadiru jud. Teleorman, unde eu m-am nascut si exista casa parintilor mei, „confisca” dupa propriai lege un bar, cateva case particulare, distruge ogoarele cu culturi ale unor cetateni, folosind un ATV (tipul de motocicleta cu 4 roti), pe care si l-a insusit tot prin jaf cu violenta, totul cu un singur scop: pentru a semana teroarea si a pentru a se vedea ca cine nu corespunde intentiilor sale nu va mai avea nici hrana pentru care au trudit din greu la camp. Cei schiloditi cu bataile sale nu au curaj sa faca plangeri, sau sa ceara o protectie postului de politie din comuna Bragadiru, intrucat seful politiei locale si adjunctul sau erau “oameni cinstiti” care mancau o paine alba de pe urma acestui Andrii Popa Cel Vestit, care tragea cu pistolul sau cu pusca prin comuna (mai ales cand bea). Cu aceste scule, cat si cu alte aparate electronice se descurca pentru a se acoperi la timp de eventualii „oameni ai legii”, cu ajutorul carora capatase atata „demnitate” printre localnici, incat acestia traversau drumul cand il vedeau, iar seara se baricadau in case, dandu-i astfel bilet de ingaduinta sa fure ce vrea de la ei, dar sa le lase viata lor si a copiilor lor. De asemenea, nu lipsesc nici cele mai aberante fapte prin care stia ca va sadi teama si groaza in populatia comunei Bragadiru, urcand numai astfel pe un soclu din imaginatia lui ticaloasa. Asa de exemplu, intr-una din zile, vazand un magar care pastea linistit pe marginea unui sant, al unui om sarman din comuna, a luat sabia din masina, unde o purta permanent alaturi de armele de foc, si s-a dus la magar, caruia i-a taiat gatul, capul cazandu-i alaturi. Trecatorii nu au avut curajul nici sa se opreasca, curiosi si ingroziti, ca sa inteleaga ce s-a intamplat. Lumea ocolea infiorata balta de sange, iar el simula intocmai ca Bruce Lee, revenirea dintr-o profunda si strategica concentrare asupra momentului executiei. Un cetatean a riscat si l-a intrebat ce s-a intamplat. Iar el a spus: “s-a hotarat al dracului magar sa doarma in drum!” In anul 2005, revenit in Bucuresti, pune la cale si savarseste doua tentative de ucidere, asupra mea. Am fost salvat insa de un prieten la prima imprejurare, cand nu am fost atent. In sala unde eram antrenor de culturism, a venit la mine si prin surprindere m-a lovit (nu stiu nici azi in ce fel sau cu ce) si am cazut la podea inconstient, si a continuat cu lovituri de picior la cap si la corp, insa a intervenit prietenul amintit, care a avut inspiratia si mi-a prins limba aproape gata sa mi-o inghit, in starea de lesin in care cazusem lovit la cap. Instruitul meu fiu “legionar”, de-acum devenise un insetat de sange si omoruri, neprecupetind nici macar viata mea, tatal sau, in satisfacerea acestor porniri criminale. Am fost transportat cu Salvarea la Spitalul Universitar din Bucuresti, unde, dupa o saptamana am inceput sa devin constient. Fiul meu insa continua si incendiaza partial casa noastra, adica a parintilor sai, din Bucuresti. Supararea si ura care nu aveau limite se datorau faptului ca, intr-o discutie anterioara, imi ceruse sa consimt sa-i trec casa si tot ce se mai gasea, pe numele lui. Motivand ca el a terminat stagiul in legiune si intentioneaza a se casatori. L-am poftit cu toata inima sa locuim impreuna pana gasim o rezolvare pentru el si eventuala sotie. Acest lucru l-a infuriat, amenintand apoi ca este casa lui, si ca fiu el este in drept total asupra agoniselei mele si a sotiei, deci asupra celor detinute de parintii lui. A urmat inca o incercare de a ma termina fizic, dupa o scurta perioada, insa prudenta mea, care de acum imi cunosteam singurul dusman din aceasta viata, m-a ajutat sa previn momentul pus la cale de el. Mi-a transmis ulterior ca daca voi trece totul pe numele lui, el va transforma casa intr-o uimitoare vila. Nedorindu-mi vreodata sa am alt fel de casa, desigur nu am dat nici de data asta curs unei astfel de discutii. Urmeaza alta tentativa, de-acum. Aceea de a incendia casa. Asa se face ca intr-o noapte, cand nu adormisem la acea ora tarzie, eu obisnuind sa scriu noaptea, am observat prin geam ca in curte erau flacari. Am fugit disperat sa incerc ceva ca sa opresc incendiul. Am reusit cu ajutorul sotiei sa stingem focul cu un furtun intamplator ramas din timpul zilei, montat la cismeaua din curte. Au ars grinzi stivuite in curte si o parte din foc se extinsese asupra acoperisului. Ajutorul a cativa vecini de langa casa a facut ca sa evitam distrugerea totala a casei. A doua zi pe cand ne intrebam ce-am putea explica la politie, el, Giuli, copilul meu ne-a dat un telefon si ne-a intrebat ironic daca ne-a placut surpriza din timpul noptii. Apoi ne-a spus ca va face in asa fel incat sa-i dam casa care este a lui, ca unic mostenitor. Apar acum si primele semne ale starii mele atac de panica, urmat de depresie psihica, urmata de aritmie. Copilul meu, imi pare ca raspandeste un blestem in jurul sau. Urmeaza stari periculoase in care simt senzatia ca mor, aritmia devenind cea mai periculoasa pentru viata mea. Mergand la medic, am aflat ca multele medicamente de care am nevoie de acum incolo, nu vor mai putea lipsi din viata mea, deoarece risc sa fac un atac de cord. Prin urmare, acest copil atat de iubit, crescut cu numeroase sacrificii, m-a „aranjat pentru toata viata”, asa cum sustinuse ca o sa faca, in numeroasele lui amenintari. Simt ca nu mai sunt omul de dinainte, fara probleme de sanatate. In desele crize de aritmie, ma sperie ingrozitor puternica senzatie de moarte creata de aceasta stare . Pe de alta parte, Giulio si-a continuat activitatea de camatar, in comuna mea natala, unde se afla si casa parintilor mei, desigur intr-o buna stare, dar fara sa mai locuiasca cineva in ea, intrucat parintii decedasera cu ani in urma. Totusi Giulio al meu, fara nici un drept scris sau nescris, nu o iarta si, abuziv, sub pretextul ca vrea sa o renoveze, distruge orice urma de locuinta, lasand doar zidurile in picioare. Savarseste acest act de barbarie fara acordul meu sau al surorii mele. Totodata se duce in Zimnicea, unde a locuit mama lui si vrea sa cunoasca cei doi copii ai fostei mele sotii, adica ai mamei lui naturale. Aflase ca aceasta a decedat si, desi nu l-a dorit nici o clipa de cand l-a parasit (adica de la 8 luni pana la 32 de ani), el ca un erou de legenda proasta merge si isi cunoaste fratii vitregi. Acestia sunt parasiti de tatal lor, fata are 40 de ani, activeaza la canalul tv. „Favorit”, ca interpreta de muzica de petrecere, iar baiatul in varsta de 23 de ani este fara ocupatie. Giulio ii spune mezinului, Bogdan Raciu Scoret, ca vrea sa il ajute precum un tutore, acesta accepta, iar sora e fericita ca fratele pana acum necunoscut are suflet mare si-i va oferi ajutor in totalitate mezinului. Zis si facut. Il ia pe Bogdan, il face „locotenentul” sau si-i ofera un rol important in profanarea si jefuirea mormantului amintit. Astfel se transforma in fapt apropierea frateasca fata de fratele-vitreg-tutore, facandu-l partas in toate actiunile lor antisociale. Asa se face ca pe 10 aprilie 2013, Giulio ii ofera marele ajutor mezinului Bogdan, frate al cantaretei de muzica populara Silvana Adica ii ofera un loc langa el, in duba DIICOT-ului, in care au fost urcati cu catuse la maini, alaturi de restul bandei, cei 14 flacai capabili sa savarseasca cele mai oribile fapte antisociale,nedandu-se inapoi de la nimic ce le-at fi iesit in cale. A se observa ca promisiunea fata de sora vitrega Silvana Raciu, se indeplinise: lfratele Giulio, l-a „ajutat” pe mezinul Bogdan, asigurandu-i un loc intr-o puscarie, unde va sta probabil destui ani, dar regretabil ramane detaliul ca nu se vor mai simti atat de apropiati, datorita repartitiei care nu tine cont de asa-zisa lor fratie. In aceasta perioada, boala mamei Andreei se agraveaza si nevinovata femeie decedeaza. Victima de conjunctura? De remarcat totusi ca acum, infractorilor nu le mai foloseste protectia celor de la politia din Bragadiru, Zimnicea, sau Alexandria, fiindca deocamdata politistii respectivi nu se pot ajuta nici pe ei in fata instantei de judecata, unde alaturi de cei protejati pana mai ieri, acum se straduiesc sub tirul de intrebari al procurorilor, sa-si aminteasca marsavia proprie. In perioada celor doi ani de jafuri si prapad comise in fruntea acestei bande de 14 „eroi”, si la adapostul agentului – sef al politiei si al ajutorului sau, din comuna Bragadiru, cat si al celor amintiti mai sus, acest unic fiu al meu, care nu mai pot crede ca este al meu, sau din familia mea, el, fostul ideal al vietii mele si sufletul meu, savarseste fapte crude in Bragadiru. „Confisca” 30 de vaci odata, alte 5 alta data, impreuna cu grajdurile lor, un A.T.V., un bar, cateva case, incendiaza unele masini ale celor ce nu i-au dat banii la timpul modificat de el. Alte „incursiuni” face in comuna Contesti, Bujoru, Pietrosani (jud. Teleorman), in Bucuresti, Videle si Alexandria , plus ce vom mai afla de la procurorii DIICOT din Alexandria . Acestia au hotarat ca pe 10 aprilie 2013 sa puna capat acestui vertebrat care numai om nu se mai poate numi, adica dragului meu fiu si posibil ucigas al meu, ce conducea clica de 14 insi (recrutati din Bragadiru). Il aresteaza, folosind cam 15-25 de mascati si ii confisca tot ce se cunoaste pe baza cercetarilor de pana in prezent. Cercetarile continua, mai ales ca prietenii politisti au fost depistati ulterior ca facand binecuvantari pentru ticolosii care devenisera legea in judetul Teleorman. Arestul care a fost initial pentru 29 de zile, s-a prelungit ajungand in prezent la a 4-a luna de cercetari. Oamenii speriati si jefuiti, batuti si schiloditi ori santajati, spera in tacere, fie din spital unde le „aranja” ticalosul sa ajunga in urma batailor ce le aplica, fie din casele lor, pana acum la cheremul auto-intitulatilor camatari, spera deci ca Dumnezeu prin constiinta instantelor sa le dea pedeapsa bine castigata de asiduitatea lor de microbi ai societatii. Oare se va „indura” Codul Penal al Romaniei sa le dea conform suferintei morale si fizice a populatiei maltratate de acesti raufacatori, o pedeapsa direct proportionala cu faptele lor? Schiloditii si jefuitii, cat si restul populatiei comunei Bragadiru, asteapta cu infrigurare dar si cu indoiala, decizia magistratilor. Noi continuam sa credem ca nu toata justitia romana este atinsa de morbul coruptiei, si ca Romania mai are coloana vertebrala chiar prin institutia justitiei. Speranta populatiei care are de suferit de pe urma acestei bande, poate exprimata prin parafrazarea unui mai vechi dicton, in forma adaptata: „Daca justitie nu e, nimic nu mai e”. Precizez ca nu initiez acest demers decat nadajduind ca orice fapta abominabila iindiferent de catre cine e savarsita, ea trebuie supusa judecatii drepte, iar lumea in care traim, sa ia cunostinta de ceea ce I se poate intampla. Eu cred ca fiul meu va primi o pedeapsa pe masura gravitatii faptelor comise. Si, bineinteles, va trebui sa isi asume raspunderea. Ma tem insa ca cele doua tentative de asasinat asupra mea nu sunt cunoscute de Tribunalul Telorman si nu apar in dosar, fapte pentru care ar fi „rasplatit”, asa cum spune codul penal, referindu-se la tentative de omor. Iar cand isi va fi ispasit pedeapsa, la ce sa ma astept? Ca ma va cauta pentru a-si duce la indeplinire planul lui diabolic, acela de a-mi lua viata pentru ca nu am vrut sa trec pe numele lui locuinta mea? Cand ajungi sa vrei sa iti omori propriul tata, despre ce morala crestina si sociala mai poate fi vorba?” Solon Socrate – tatal totusi in viata 4,726 Afisari LA INCEPUTUL PAGINII NU RATA SA CITESTI! BMM+ 1august2015 PS. Faptele par reale, numele sunt schimbate, amicul este cu noi, o să+l vedeţi-