Arhimede

Am renunțat să-ți scriu pe „coală”, nu te mai „utilizez” ca personaj de „Bazar oriental” ( așa se numește pe blog, partea de proză), nu era cinstit, dar scriu acum, aici, pentru că spațiul este mai liber, decât în căsuța emailurilor.. Recunosc că mi-ai luminat o porțiune de viață. Acum , la etapa amintirilor este important să ai pe cineva, comunicarea este un tub de oxigen. Ca să nu mă sufoc, am făcut multe în viață, mama spunea că nu am astâmpăr, chiar adult fiind, adică la 30-40 de ani, țin minte ce agitat am fost că nu-mi dădeau viza să plec la Paris, m-am dus la Mișu Florescu, care imi era ministru, omul, un gentleman m-a ajutat fără să mă cunoască, doar în amintirea tatălui meu, care i-a dat carnetul de partid în Spania. Mama mă demobiliza, doar ca să nu fiu prea deziluzionat. Acum mă lupt cu alte mici necazuri, recunosc că orice durere mă panichează, mă gândesc că nu-mi trece, că am să mor în chinuri, este ceva din copilărie, când mă sculam noaptea și mă durea burta, părinții, obosiți nu se sculau și eu mă învârteam prin casă disperat. Am avut, de, ești doctorița mea,la vârsta de un an o dizenterie care putea să mă scoată din lista celor vii, eram la o creșă în Orsk (Urali). De atunci am rămas cu o șubrezenie de care nu scap nici azi, nu este poezie ce scriu eu, de-ale medicinii. La 13 am auzit că există cancer la plămâni, murise un coleg al vărului meu mai mare, cu doar doi ani, nu l-ai cunoscut. Am fost convins că voi trăi puțin, câțiva ani, am făcut radiografii, mama nu știa cum să mă potolească. Punct. Ti-am povestit fiindcă spuneai că poți să răstorni Universul, nu, Arhimede a spus Pământul. E păcat să-l răstorni. Să-l lăsăm în starea lui normală. Si așa oamenii umblă mai tot timpul cu capul ...în jos. Lumea este răsturnată și fără Arhimede. Apreciez trecerea ta pe post de Arhi, suntem deja doi nebuni, Arhi și Will, cine mai lipsește? Evident, Napoleaon, putem urca în pom și ne dăm drumul ca perele coapte, conform anecdotei. Nu știu dacă ți-am spus astăzi că te iubesc. Deci zic și tu asculți, auzi ceva ? Nu pot să strig peste Mare.