Arcan

Arcan

Moto – Am visat un urs care mă mângâia, apoi m-a mâncat

 

Gigantică noapte, umbre ușoare,

sufletul celor ce vor să coboare,

aripi ca razele, pletele zeilor,

lama cuțitului, plânsetul mieilor,

albe narcise ca un balsam

pus pe o frunte de hipopotam.

Râul suspină, pinii se-nclină,

Pasărea cântă sus, ocarină,

Saltă și mânjii, fluturi subțiri,

Numai iubita nu-i nicăiri.

Ea e în toate, buze și sâni

Cresc peste  lanțul munților spâni.

Naltă e talia, pasul ușure,

Simți cum te pierzi, te urmează o pădure,

Înveselindu-te, calcă pe jar

Să te-nfrățești c-un bestiar,

Astfel te mângâi, prea e uman

Timpul, tu nu poți să-l prinzi în arcan.

BORIS MARIAN  

 

Tremolo

Tremolo

 

În cânturi răsună

În Elizeu, pe  Lună,

În zboruri, coruri, nouri,

Junețe și trusouri.

O lacrimă, un macrameu,

Un ochi de lup , de zmeu,

Natală amintire,

Să-nșire, să deșire.

Ghirlande, oglindă

Din cer până-n tindă,

Ce-i nemurirea, vise?

Cadență, paraclise,

Metalic bate gongul,

Departe e Mekongul,

Luceafăr fără rază,

Decază.

În  palmă-mi crește floarea

Atotbiruitoarea.

******************

Nu pot, prea tremur tare,

Îmi spune Diavolu-n  răzoare,

Îi spun – hai scoală, vino, vino,

In vino veritas, Corino.

*************************

La miazănoapte apele  se-adună,

O rândunea din cea străbună,

Din unde, jungle, de departe

Vine  cu florile deșarte,

Olegantino, Mamelino,

Doi cavaleri , tu, spadasino.

La hanul lui Puipui aleargă,

Reluăm un text în limba spargă,

Ei au muri și mai există ,

Se regăsesc , Maică Precistă,

Va răsări un drac vioi,

Am așteptat, ne vin moroi,

Praf așezat  pe tigve, oase,

La miazănoapte moartea coase.

BORIS MARIAN

Perfecțiune

  

  

Perfecțiune?

   Unui prieten-magistru

 

Moartea nu-i ca soarele la miazăzi,

Moartea este do,re, mi, fa sol, la , si,

Asta este rima, cu ea debutez,

Hai să punem vieții, totuși, un diez.

Messer Sadoveanu, cât de răspicat

Spune cum   se-nscrie  versul în pătrat,

În orice poem, dar eu că mă fac?

Inima mea bate ceak și poate pak.

Bate cam aritmic, rima eu o las

Celor  cu putere multă doar în glas,

Uneori se uită, ne-așteaptă-n  Holmstock

Premiul ce îmbată pe scriitori în bloc.

Nu cred că sunt demn nici de laude, aplauze,

Între două vieți scriu  mereu cu pauze.

 

BORIS MARIAN

Ps. Zilnic am lucrat la această navă,

 a fost cândva o epavă

 căzută din Cosmos,

 din Calea Lactee,

 cum decad îngerii într- femeie,

 astfel tinerețea mea s-a dus,

 ”Se spune că ai construit

 ceva mai redus, ceva mai simplu,

 dar va zbura?”,

 mă întrebau cei din urma mea.

 Când a fost gata,

 s-au mirat toți,

nava mea nu avea roți,

 nici aripi și nici nu avea motor,

 nava mea pentru zbor interior.