Am început

Am început să-i povestesc soţiei, pe îndelete, despre corespondenţa idioată cu R., a fost indignată, dar am rezistat, i-am spus că totul este în scopuri literare şi acesta este adevărul. Doamne, ce mizerii mi-a adus acest contact- ameninţări cu justiţia, cu nişte reclamaţii la şefi, la soţie, cu reproşuri aduse mamei care nu mai trăieşte de mult. Tipic , zic eu, burgheziei comuniste, punerea la punct a adversarului, de pildă – poezia nebuniei sau nebunia poeziei este preluată de la Sorin Toma, via L.Răutu, despre Arghezi, poezia putreziciunii sau putreziciunea poeziei, preluată şi ea de la Engels, mizeria filosofiei (Anti-Duehring). Astfel , noii anticomunişti se exprimă ca părinţii comunişti. Eu sunt şi am fost comunist, dar am crezut şi cred într-un romantism de tip rousseauist, dar şi bakuninist. Nu sunt dogmatic. Ce mai spune biata R.? Că nu s-a schimbat nimic. Nimic nu se schimbă, dar s-au schimbat multe. Am avut imaginea suavă a unei fete sentimentale, care îmi aducea flori când veneam de la Moscova, care dansa frumos, care ciripea ca o pitulice, etc. Am găsit o grăsană care nu vrea să slăbească, pentru că nu-i pasă cum arată, lăudăroasă, nerealizată şi totuşi infatuată, cu prieteni şi prietene de ocazie, cu preocupări intelectuale reduse la ceea ce citeşte pe clipurile de pe Google. Cu o imensă doză de răutate pe care o prezintă drept puritate, exact ca inchizitorii sau torţionarii stalinişti. Dacă nu este adevărat, oricum sunt pe aproape. Un personaj. Nu am vrut să mă răzbun, deşi am păstrat o doză de reticenţă dureroasă pentru ruptura provocată din proprie iniţiativă în urmă cu o sută de ani. Am vrut să o cunosc mai bine, ca şi pe N. , îmi trebuiesc personaje pentru acest Bazar. M-a servit minunat, fără să dorească acest lucru. Acum nu mă scoate din incapabil. Un om minunat, o cinste , o puritate egală cu cea a unui şobolan. Nu ar reuşi să încropească o compunere de liceu, la limba română şi are păreri despre literatură, istorie, etc. Ar trebui să o compătimesc, nu pot, pentru că a fost cândva o icoană. A fost, dar icoana s-a sfărâmat demult. De altfel, telefonul de acum cinci ani i-a fost fatal pentru restul relaţiei noastre. A fost de o impertinenţă nejustificată de nici o calitate.OK, bye, nu cred că vom mai coresponda. Am şi alte subiecte.