Marele oraş

Ce am învățat eu la M. îmi ajunge pentru cel puțin o viață. Nu pentru că orașul „e tot ce iubim”! Am locuit într-un cămin internațional, am cunoscut nemți, cehi, polonezi,chinezi,bulgari,irakieni(sadea),kurzi,georgieni, azeri, armeni,unguri, egipteni, mai puțin evrei, deși am avut colegi evrei , nu-i știam , nu se prezentau. La chimie fizică am avut o celebritate, pe profesorul Syrkin, dacă deschizi jurnalele străine, abstracts din anii 50-60, găsești acest nume, iar familia Syrkin are iudaiști și sioniști cunoscuți. Imi place cum sări peste ceea ce eu am spus referitor la un principiu simplu, suma iubirilor este constantă. Le Chatellier nu a scris nimic despre R.plus B., cum scriu copiii pe trotuar cu creta. M-am uitat pe Internet , nu scrie despre noi. Pot zice noi, sau numai eu? Nu am pretenția să discuți cu cineva despre mine, nu sunt important, cum zicea un personaj dintr-o comedie de Arbuzov, „sunt un gândăcel” ( juca Octavian Cotescu). Desigur, nu sunt, doar dacă aș avea imaginația bolnăvicioasă a lui Kafka. Incerci să mă înțelegi, bine faci, dar nu ai ce. Sunt ca o oglindă, te vezi pe tine în mine, cum să mă înțelegi? Apoi, eu nu caut o oază de liniște, dacă aș căuta-o, m-aș duce la Gaddhafi, în deșertul libian să mă reculeg. Ar fi prea simplu să caut la tine o oază de liniște, iar tu nu ești chiar liniștită, deci prezumția cade. Citind ce îți scriu și dacă mă iei în serios, eu nefiind un panglicar,ai reține că eu nu am comunicare reală cu nimeni, constatatarea este veche, am ajuns să cred că oamenii sunt inabordabili, ca niște vase oceanice care nu au voie să se apropie prea mult ca să nu se distrugă. Cred că pot comunica anume cu tine, chiar dacă sexul, după teoria joiană ( de la Zoe, o respect, este un joc de cuvinte), nu este prevăzut în acest proiect telepatic. Ești obosită? Noaptea la unu așa păreai. Mă-ntrebi ce ai, ce te doare? Dar pe tine? A vy? Vy kak i o chom dumaete? NU mai scriu in engleză că m-am ars, anglosaxonii sunt răi. Apropo, vorba mea din reflex, pe când evreii scriau Biblia, anglosaxonii nici nu existau, erau briții care locuiau în păduri și vânau mistreți. Asta i-a spus Ben Gurion lui Churchill. Imi spui dragă, mie imi spun dragă cel putin o duzină de cunoscuti și tot atâți corespondenți. Tu îmi esti draga, dar mai mult de atât, un cântec al lui Dan Bittman ( am colaborat cu mătușa lui , la cercetare) zice – „fiindcă fără ea nu pot respira, casa e pustie fără ea”. Deci nu pot respira,R., sunt eu nebun? Te sufoc? Tu poti respira? Respiră adânc. Nu mă lua cu Le Chtellier, uiti că am făcut o jumătate de doctorat în chimie, m-am lăsat din motive ce nu țineau de pregătire, nu mă interesa titlul cu care se laudă la noi circa o jumătate de milion de doctori. Simt că vorbesc în gol, cum mi se întâmplă la serviciu, eu vorbesc și lumea lucrează, atunci îmi iau geanta de ziarist și plec hai-hui, prin anticariate, librării, etc. Azi este sâmbătă ( o glumă proastă spusă cândva de o colegă - o pereche cade de acord să aibă relații în zilele a căror denumire conține litera R, iar nevasta se trezește sâmbătă și cere să fie onorată de dragostea soțului, la care el se opune și zice că este sâmbătă, nu dragă, zice ea, este râmbătă. Colega râdea cu gura până la urechi, dar a avut o viață grea, s-a măritat cu un coleg de al meu, diferența era de peste zece ani în defavoarea acelei M., băiatul era cam ca Tom Jones, adică bine și nu prea deștept, au avut doi copii, el a înșelat-o, a plecat în SUA, a luat fetele și a rămas Mioara doar cu râmbătă. S-a și depresat, nu mai râde, eu l-am judecat pe coleg, nu trebuia să accepte avansurile ei care semănau cu planul Barbarossa de atac al URSS. Scriu în gol, te las, pentru o scurtă vreme,dormi.