Am impresia

Am impresia că R. are chiar un început de Alzy, o rog, nu mai vrea să renunţe la returnări, zice că e tare de caracter, e tare de cap, dacă-l are, teamă îmi este că la trecerea prin otopeni, cineva i-a pus un dovleac în loc de cutie craniană, conţinutul fiind format din ceva galben cu seminţe. Nu o înţeleg, ar fi o pierdere de vreme să încerc, iar de o înţeleg este şi mai rău. De aş fi maghiar , i-aş înşira tot ce ştie acesta în materie de anatomie a omului, calului şi altor vieţuitoare. Avionul pleacă la timp, Mauriciu îşi ia diplomatul, urcă pe scări într-un ritm ce uimeşte. El e piratul, el ostatici va lua, va şantaja lumea-ntreagă, ia, fără zahăr cafea, lasă avionul să meargă, gândul îi zboară la cea care-i refuză avansul, o cheamă Bea şi bea şi face amor în Arkansas, ostaticii tremură, dar Mauriciu nu ştie preţul, nicicând n-a avut un salar şi abia începe să-nveţe cum un avion se răpeşte, din care Bea lipseşte.... Fantezia, nimeni nu o pizmuieşte, poţi să plimbi un câine ori să prinzi un peşte, melancolic trece floarea de magnolie, sanguinar un tigru sfâşie o molie, cauza e că una-i realitatea noastră şi-alta ce se vede, părăsind fereastra pe o verticală, cu pantofii-n sus, socotind că viaţa este un abuz. Nostim, am un răspuns, ce fac eu, poezia nebuniei sau am nebunia peziei? Chestia cu lungimea de undă am mai auzit-o, culmea, de la N. Ştiam eu că foştii copii din Jdanov seamănă. Draga mea, poeyia este o stare de nebunie, de pildă, tu eşti normală, de aceea nu scrii poezie. Un om normal , care se ceclarpă poet nu mai este normal sau este un mincinos. Nebunia poeziei, ce frumos sună, AŞ VREA S-O AM. FĂ-MI, Doamne, o lobotomie. Deci r. cea mică şi rea are dreptate, păcat că limitele ei , ca la majoritatea oamenilor sunt vizibile, ea crede că a fi normal este foarte bine. Ce să înţeleg eu la ea_I-am înghiţit toate minciunile. Eu, cel puţin nu mint decât de amorul artei. Oamenii „normali” mint din interes. Aceasta este marea diferenţă. Dormi în pace, om normal, păcat că nu ai un dram de anormalitate, nimic creator nu se naşte în creierul unui inginer normal. Asta este.La un popă fuse un câine şi pe câine l-au iubit popa, hopa , jupa, jopa, popa , totuşi a murit, iar pe cruce i s-a scris, nu era el, popa zdravăn, a iubit şi el o babă, a avut în câine el, uneori scria poeme, azi îl plânge un căţel.