Am starea celui care urcă-n cer. Cum o fi acolo?

Cineva îmi scrie că a stat cinci ani la Chicago.

A fost bine. Nu înțeleg.

 Bine este cuvântul cel mai puțin expresiv din limba noastră.

Altul îmi povestește cum și-a salvat câinele din ghearele unui urs.

Teribil, dar și omul s-a speriat. Recunoștință, iubire din partea câinelui.

Răul este în noi  are pentru mine un alt sens.

Nu răutatea  este subiectul, ci răul fiziologic

Pe care îl suportăm mai ușor sau mai greu.

Pe de altă parte, nimeni nu are un sistem nervos perfect.

Eu am, de pildă, un sistem labil, pot trece ușor de la entuziasm

La apatie. Un punct de pornire există?

Doamne, ce scriu eu aici, mă ajută oare?

Pe cine ajută? Fragilă umanitate.