Mândra Spanie

Incredibila excursie în Spania. Fără Don Quijote, Cervantes, Ruy Blas, Don Carlos, Filip II, Evreica din Toledo, etc. Un zbor de trei ore, se vede ţărmul croat, Italia, marea, imensa Mediterană. Zburăm în sens opus primei călătorii sudice, când am fost în Israel. La aeroportul din Barcelona ne aşteaptă un flăcău pe nume Silviu, ne duce cu maşina prin încurcatul drum supraaglomerat de la Barcelona la Santa Susanna, pe Costa Brava, adică Sălbaticul Ţărm.Ne însoţeşte un interminabil cimitir plin de monumente, de parcă morţii ar fi fost cu toţii preşedinţi de republică, generali, de fapt nişte nobili, acolo, bogătaşi, notari, avocaţi. Hotelul cu lifturi vizibile prin pereţii de sticlă, femei frumoase peste tot, camera plăcută. La masă scoici, calmari şi , desigur, porc, berbec, salate, dulciuri, vin. Nici pic de limbă spaniolă, turişti din zece ţări, fiecare vorbeşte în limba sa, limba rusă, totuşi predomină. A doua zi nu facem nimic, ne uităm la dealul opus hotelului, un fel de Câmpina, dar , trădată de palmieri, se văd şi cactuşţi, un soare fierbinte, merg singur la plajă, lume puţină, marea pare destul de neospitalieră, nu degeaba plaja este în Costa Brava. Seara ne plimbăm pe faleză, plin de lume, tarabe pline cu fleacuri strălucitoare,se aude muzică spaniolă, rusească, americană, oameni de toate vârstele se încurcă unii pe alţii, prea multă lume. Plus câini veniţi din cine ştie ce ţări. In a treia zi vizităm Barcelona, trenul, apoi un autobuz deschis, ne bate soarele în cap, suntem la etajul autobuzului, oraşul este minunat. Aş spune şi se spune că este o perlă a Mediteranei. Case de o fantezie arhitectonică inimitabilă, nu am văzut nicăieri atâta varietatde, iar celebrul lor Gaudi a pus capac la toate fanteziile secolului XX. Sagrada Familia, adică Sfânta Familie este o catedrală ca în balada cu Meşterul Manole, nu se mai termină,s- a început construcţia în 1927 şi nici vorbă să fie terminată.Nu ştiu exact dacă în acelaşi an nu a murit şi Gaudi, proiectantul-arhitect, călcat de un tramvai. Barcelona trebuie cercetată circa zece zile , iar noi o vedem o zi, ca americanii. Seara ajungem la Santa Susanna, soţia intră în apă, la mare, îşi scrânteşte piciorul şi programul nostru pe următoarele patru zile de sejur în Spania este deja prestabilit. Imi petrec timpul la piscină, recapăt plăcerea de a înota, apa este de peste doi metri. Mândra Spanie. Frumos, un vis greu de povestit,doar un amănunt, un tip de la Spitalul de urgenţă îmi spune că nu vorbeşte nici engleza, nici spaniola, ci catalana. Aflu astfel ce înseamnă patriotismul local. Nici nu ştie ce este România, nici nu-l interesează. Mă face să mă simt departe de casă.