Ulise care ne zise

Ulise care ne zise


Din moment ce nu sunteţi cel din poveste, am să-i caut pe Pilade şi Oreste, i-am şoptit, diavolul răspunde, pot fi Îngerul, depinde unde stă observatorul, în ce timp, simt şi eu nevoia să mă schimb.
.Ferice de tine, Ulise, că ai gustat rătăcirea, noi, ceştilalţi, ce umblăm pe o cale dreaptă, cu ceasul legat de ureche, cu telefonul la brâu, să ne găsească oricine, chiar Circe ne poate suna, ferice de tine, Ulise, că nu ştii ce-ţi iese în cale, mergi ca un melc prin timp, iar faima ta e ca fulgerul, ferice de tine, Ulise, că ai amânat fericirea la marginea calmă a insulei scăldate de iubire statornică., eşti prea fericit să fii om. Ce multe sentimente se risipesc în poezie, ce trandafiri, lalele, panseluţe, albăstrele ca şi ochii dragei mele, păpădii, prăpăd, Doamne. Părul tău spălat atât de chimic de orele, cunosc ezitările, te port, profesore, ca pe un alter ego, chiar sunt eu un alter ego, ochii ei erau terenuri sportive, sonde de petrol se înălţau în inima celuilalt, hipodromul, aici a fost hipodromul, spune copilul din mine, şarpele are un piept ca o savană în flăcări, ei, heeei, ce spui acolo? De aici asculţi ruga pietrelor, stai liniştit. Supapă ora , în alamă şi discret se strecoară amazoană peste preerii de vis, de vizavi, de Bizanţ, und wir werden alle tanzen, yahoo! Tralariuu! Cabanierul e un măgar, iolariuuu, iolariuuu, eu beau beeere din pahar, iolariuuu. De ce bei tuuuu din pahar, iolariuu, iolariu, pentru că suunt şi eu măgar, iolariuuuu. Ce prostie este asta, mă întreabă fata pe care am salvat-o în viscol, de la îngheţ. Ne-am iubit de la Revelion până-n Paşte . Atât. Te invidiez , stăpân al norilor, al măduvei şi nervilor mei, să laşi în pace oamenii să-şi cânte oful inimii cum vor, care cu şlagăre, care cu bragă, că aşa e viaţa, desfoiată ca o spaniolă.

Boris Marian