Himera

Himera

Himera îmi spune – Iubeşte. Dar, un mare dar. Poţi fi fericit nefericind pe altul, alta.? Fără a fi misogin, Doamne, iartă-mă, nu au femeile un instinct de lup? Nu sfâşie ele tot ce rămâne în urmă şi geme? Realmente, bărbaţii sunt instabili psihic, mai bine zis, instabili erotic. Totuşi există o reţinere în faţa primejdiei de a distruge propriul habitat. Bărbatul seamănă mai mult cu un cuc, preferă să-şi lase urmaşii într-un cuib sigur decât să poarte răspunderea unei nefericiri. Mă închin în faţa Junonei, simbolul căsniciei model, dar ce crudă era Junona? De ce pedepsele lui Jupiter Tonans erau mai mult simbolice, iar ale Junonei dureau şi ucideau?


Nu eram un adolescent oarecare. Nici nu mă remarcam, poate doar printr-un umor enervant. Mă jucam cu diverse cuvinte, îmi plăcea teatrul, dar nu aveam vocaţie de actor. Eram tot eu. Un eu care mă copleşea pe mine, nu puteam să mă desfac de mine. De aceea am căutat prietenia, subliniez, prietenia, cât mai multor fete de vârsta mea, eram curios să cunosc psihologia unor fiinţe diferite de mine, colegii, amicii mei prea gândeau la fel cu subsemnatul. Iar subsemnatul era sătul de le însuşi. Aveam o groază de idei şi de ambiţii, mă vedeam chiar mareşal sau şef de stat. Aiurea-n tramvai. Am gfost şi şef de clasă şi şef de grupă la studenţi şi secretar UTC, vai, dar peste tot am dovedit o lipsă de diplomaţieînfiorătoare. De la admiraţii sincere ajungeam la opoziţia foştilor susţinători. Am un element care pe unii i-a făcut să mă numească „al dracului”. Norii iuţi, lunecători –metafora shelliană este nimic pe lângă ceea ce sunt în realitate. Şi totuşi rău nu cred că am făcut cu bună ştiinţă. Cine mă acuză se acuză singur. Cine se scuză nu se acuză, dimpotrivă, regretă, aşa cred. Nu-mi place să acuz pe nimeni, deşi spiritul critic nu mi s-a tocit. Azi pot critica pe cineva, mâine pot lăuda şi pot fi prieten şi cu diavolul. Cu o condiţie – să fie interesant, să nu mă preseze, să nu mă plictisească. Cel mai mare duşman al omului este plictisul. Numai câinele nu ne plictiseşte, pentru că el nu vorbeşte. Şi muzica, Beethoven ( este şi un câine), Brahms, Chopin, alţii nu ne plictisesc.

Boris Marian