Gânduri fără ordine

Gânduri fără ordine


A da ordine, a primi, a respinge, totul ţine de gândire. Locul omului în natură nu există. Pe unde merge este un neavenit. Este suficient să te plimbi într-un parc, într-o pădure pentru a vedea mizeria lăsată de om. O mie de tratate de filosofie, toată literatura, obiectele de artă devin inutile în faţa lipsei de ruşine a celor care dispreţuiesc natura. Omul, ce mândru sună acest cuvânt, dar numai sunetul este mândru. Contradicţii, numai omul are contradicţii. Certitudinile ne ucid. Ca pe artista Mădălina Manole. În rătăcire trăim, în ceaţă. Raţiunea ne zăpăceşte mai mult. Fără gândire am fi nişte mândri copaci. Vanitatea. Cariul şi himera. Slăbiciunea naşte crime. Un pahar se sparge, aminteşte de copilărie, peste drum atârnă o eşarfă albă, luminile ard priveghind lune sau sufletul unui vecin ce coboară. Şarpele dormitează în junglă, aici umblă şoarecii, şorecarii, fumul rău de şigară îmi umple gura, eşarfa de peste drum mă absoarbe. De când nu mai sunt tânăr, Doamne, de o noapte dsau poate de o mie de ani? Înţelepciunea nu se apropie, doarme, n-o treziţi, închideţi bătrânul pian. Infinit este numărul pe care nu îl cunoşti, infinită mi-e viaţa, sunt atâtea clipe în care nu mă recunosc şi sufletul mi-este o eşarfă albă. Nu treziţi bărbaţii, ar râde de mine, nu treziţi femeile, m-ar goni cu mânie, există aceste clipe, există fericirea care mă aşteaptă mâine.


La timpul prezent, în situaţia dată, sufletul tău, cum e el se arată, spune profesorul, îl părăsesc discipolii, anii, nopţile cresc, Doamne, fără milă se-adună poemele scrise, iubire postumă, numai pasărea Nevermore citeşte o pagină şi râde în zbor.


Fericirea e lipsa oricăror condiţii prealabile, solfegiază profesorul în molto cantabile, râde ca un copil, e ora trei, vecinii se supără, aşa sunt ei, bat în ţeava de la calorifer, dacă ai sperat, uită ziua de ieri, strigă profesorul pe ferestruica din baie, cine o fi, care-i motorul ce mişcă aripa şi condorul? Fără să luneci pe panta acţiunii, cum poţi ajunge în miezul minciunii? Profesorul spune, nici nu clipeşte, trece condorul dumnezeieşte. BORIS MARIAN