Toată lumea

Toată lumea

Toată lumea ştie ce este ura şi ce este prostia, mulţi le pun în practică şi chiar cu succes. Inteligenţa fuge de ele ca de dracu”. Un vecin s-a aruncat de pe bloc şi a distrus o maşină. Şoferul a înjurat mortul. Ură şi prostie. Pomii înfloriţi s-au înfiorat.Câinii au raportat cazul patronului lor, Dumnezeul câinilor. Drumul sumbru, umblu suplu, numai cuplu, doar quadruplu, sunt bolnav îmi spune un slav, cam slab, cam sclav, bizar şi hazar, adică are haz, yoga este o călătorie în rărunchii lui Ilie, aţi auzit de călătorii cavaleri sferici? NU, sunteţi feerici. Vântul jerpelea copacii, vorbeşti prostii de te apucă dracii şi te duc în faţa lui Habacuc. Habacuc nu este o sperietoare pentru copii, este un sfânt ca un ceas fără cuc, unii îi spun Avacuch, vine de la tatăl cucilor. Poate să însemne şi cucul cel mare, adică El – Cucul. Dumnezeu este Cucul . Baudelaire, marele depravat spunea lucruri esenţiale .- Clipă de clipă suntem striviţi de ideea şi de senzaţia timpului. Şi nu există decât două mijloace de a scăpa de acest coşmar, de a-l uita – Plăcerea şi Munca. Nimic nu se face decât puţin câte puţin. Gustul muncii, cine nu-l simte, este condamnat la plictis, depresie. Baudelaire despre George Sand- merită de reţinut – Cândva făcea contramorală, acum este moralistă, de aceea nu este artistă, are faimosul stil curgător, drag burghezilor.
Scrie Georges Rodenbach – Ziua se înclina, umbrind coridoarele mari şi tăcute, desfăşurând largi pânze de doliu la ferestre.... Ce poate fi mai trist? Uneori tristeţea te poate fortifica. Bucuria prostească, fără suport este vecină cu dezastrul. Ceva gen Titanic . Cu ce bucurie au plecat sute de oameni în călătoria fără de întoarcere? Oare cum au abandonat sfinţii, fără regret, fericirile pământeşti? Se întreabă Cioran, cu un dispreţ suveran pentru tot ce este pământesc. Într-o lume lipsită de melancolie, privighetorile s-ar apuca să râgâie. Tot Cioran, acelaşi dispreţ. Numai anxietatea ne dă precizări despre viitor. Vai!!!
Boris Marian.