Hangerul, iataganul şi tăcerea profesorului
Cine umblă-n Valea Seacă cu ( sic, că-cu) hangerul fără teacă şi nu-i teamă de nimic, Andrii Popa cel voinic. Eu credeam că hangerul este o săbiuţă, no! Este o armă de mişel, capul se taie cu iataganul, fiule. Asta spunea şi profesorul, căruia i s-a interzis să intre în vorbă cu pasagerii. Acum aş vrea să fiu la mare, să mă dizolv ca o bucată de zahăr sau de sare, apoi să mă reîncarnez, dar nu în peşte-dragon, otrăvitor, ci în coral roşu, să tac şi să cresc. Să mă privească înotătoarele ( persoane), nu aripile rechinilor, gândind cum le-aş sta pe deget, în ureche sau pe gât, în şirag. Ce bănci, artrite, că, Doamne, mă doare genunchiul şi pe mine, Doamne iartă-mă, cel stâng. Mi-am adus un baston din bambus de pe coasta Dalmaţiei şi bat aleea Cişmigiului cu el, mai sperii câinii vagabonzi, dar ei îmi fac cu ochiul, au şi ei artrită, am să le aduc câte un bastonel .
Ce le lasă, ca moştenire, tatăl fiilor săi? Plugul, adică Honda, trei coase, adică nişte conturi, sănătatea, adică nimic, munca, nu se ştie, libertatea, cam neserioasă chestia asta. De ce mezinul este nzdrăvan? Pentru că nu ascultă, nu mănâncă, are puteri supranaturale, face glume pe seama celorlalţi, este cel mai mic. Nota zece. Zmeul le oferă băieţilor o mamă de bătaie, apă de băut, bucate şi vin, lecţii despre cositul ierbii. Nouă, mai este ceva. Mezinul le spune fraţilor să nu mănânce bucatele oferite de zmeu pentzru că sunt otrăvite, stricate, greţoase şi vechi. Ochii fratelui scapără în întuneric pentru că el este bolnav, furios, înfometat şi confuz. Perfect, nota patru.
A da bir cu fugiţii este o expresie la fel de greşit folosită ca şi a da sfară în ţară. Birul pe fugiţi nu exista, iobagii fugiţi nu mai intrau în socoteală. Sfară este flacără, veştile în vechime se transmiteau prin aprinderea unor ruguri pe dealuri. Nici vorbă de sfoară, cum spun unii. Asta am învăţat de la Alexandru Graur. Cine este Toma necredinciosul? Nu eu.
Cum interpretezi visul, aşa va fi, spuse profesorul care nu visase în viaţa lui nici o cutie de chibrituri, visezi că ţi-a ars cas, înseamnă că primeşti un ajutor, visezi că primeşti un ajutor, îţi arde casa. Divorţul dintre imagine şi emoţia care îl însoţeşte deosebeşte visul de veghe, traversa profesorul taina visului cum ai străbate lacul din Cişmigiu, visul subordonează realitatea banală, iar filosoful se viseză fluture. În clipa aceea un fluture enorm îl apucă, îi înfipse trompa în gură ca o sondă, profesorul începu să dea moale din coate. Nu-i nevoie, spuse flututrele, din aripi dau eu.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu