Băiete, acum eşti matur

Băiete , acum eşti matur


Încerci să spui ceva, biberonul îţi cade din gură, reuşeşti să spui – epistemiologie, bravo! Acum eşti matur, învăţat-ai ce-i durerea omului cu păcate, ce înseamnă trecerea prin pustiu, spuse, privind ceasul său auriu, ce nu-i da pace deloc, eu trebuie să plec în Ţara de Foc peste vreo două, trei minute, mă bucur că e cineva să m-asculte, apoi deschise fereastra, ieşi sub chip de fluture glaben-gri, Doamne, de ce nu l-am înţepat în cap, să-l păstrez pentru bacalaureat?


Singur, într-o cameră de hotel, profesorul citeşte din Marmontel, sensul profund al vieţii îi scapă, în baie picură robinetul de apă, lângă noptieră, un abajur aminteşte de o zeiţă din Kuala Lumpur, aflat la etajul o sută cinci, îi vine să-şi dea singur un brânci, profesorul deschide fereastra şi simte nevoia unei cărţi de aforisme.


A rămas singur, fără prieteni şi fraţi, fără iubită şi glorie, îmi povestea într-o marţi profesorul, brus se auziră în uşă două lovituri de copită jucăuşă, după zgomot se cunoştea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, uşa scârţâi retractil, intră o arătare, nici cal şi nici faun, cu copite pe pleoape, se aşeză pe scaun şi spuse, destul aţi vorbit, e ruşine, să trecem la fapte şi plânse cu lacrimi diamantine.


Boris Marian