Racul, ştiuca, lebădoiul

Racul, ştiuca, lebădoiul


În anii negri ai socialismului, dar negri rău, cum se exprimă ardelenii, am învăţat la ora de rusă fabula lui Krâlov, „Racul, ştiuca, lebădoiul”, a cărei morală era să nu acţionezi în trei direcţii că nimic nu iese. Această morală îmi vine în minte citind revista online „Nicicând”. Este o revistă bine alcătuită, vorba ceea, brânză bună în burduf de câine. Câinele este un anume tip cu nume de mare ţar, care muşcă exact ca un pittbull pe oricare dintre comentatorii care îndrăznesc să critice calitatea unui articol sau maniera de abordare a unui autor foarte iubit de Marele Pittbull. Pentru că la revista „Nicicând” publică numai autori iubiţi. Mai are un obicei ţarul zis şi câine – te scoate din lista de abonaţi în doi timpi şi trei mişcări. Eşti pierdut. Asta după ce te-a umplut de zoaie, ţi-a spus că eşti un moron ( în dicţionar am găsit sensul, adică idiot din naştere), vrei disperat să fii băgat în seamă, eşti un jurnaslist mic şi prost, dar câte şi mai câte, care i se potrivesc şi lui, dar nu cred că poate să creadă el aşa ceva despre sine însuşi. Printre colaboratori are două ilustrissime personaje – unul este foarte doct în paranormal, previziuni sumbre asupra viitorului omenirii, al Statului pe care Ahmadinedjad ar vrea să-l radă şi mâine, celălalt este un erudit, ce nu au mai văzut Vasluiul şi Novo Suliţa la un loc. El aplaudă tot ce face primul ilustru, dar mai ştie şi nişte versuri din grădiniţa pe care a frecventat-o în anii negri ai socialismului, dar negri rău, anume- „Să vă spun eu o poveste/ cine spune ăla este”. Pe chestia acestor versuri a fost bătut cu nuiaua la palmă în clasa întâia, pentru că nivelul poemei era prea scăzut faţă de pretenţiile scolii primare. Ce a reuţit Marele Pittbull în anii în care publică revista „Nicicând”? X s-a certat cu Y, care s-a certat cu Z ş.a.m.d. O dihonie a pătruns în lumea intelectualităţii din SUA, Canada, Anglia, Franţa , Germania, Ungaria, România, Israel şi Hong Kong, aşa cum este el, inclus în RP Chineză. Ce urmărea Marele Pittbull ? Păi asta şi urmărea. I-a crescut ratingul în ultimii ani? I-a.
A devenit un personaj cunoscut, că până mai de curând nici copii din Floreasca nu ştiau de el. Are teme cu duiumul – de ce nu ne plac America de Sud, România, Makao, Zimbabwe, de ce mergem la vot când nu ar trebui, de ce nu suntem homo , de ce nu suntem hetero, de ce nu iubim vioara, etc. La un moment dat te uiţi la această agitaţie şi te întrebi- suntem noi normali că participăm la această mare cacialma? Racul trage la dreapta, ştiuca la stânga, lebădoiul înapoi, că acolo este Lacul Lebedelor. Am auzit că revista va avea şi un supliment – „Niciunde”, va urma „ Nici cine”, ş.a. Dar ce contează.? Sunt ei cinstiţi? Sunt ei curajoşi? Sunt deştepţi? Ce le mai trebuie?
O fabulă, asta le trebuie.
Morala – citiţi-l pe Urmuz- Pelicanul sau babiţa.

Boris Marian