Un marchiz

Un marchiz îmi povestea


Un marchiz îmi povestea, că fiind el membru al unui club, a intrat într-o dimineaţă să-şi bea cafeluţa şi cineva i-a propus o vizită în Rai. Acolo, ce să vezi, telefoane mobile, unii vorbeau, urlau, iar la măsuţe de marmură, alţii, cu privirile înfipte în calculatoare. Acesta să fie Raiul? De nu era Sfântul Petru pe acolo, că se vedea sus, pe un scaun înalt, undeva la circa un kilometru distanţă, ziceai că eşti în centrul Bucureştiului. Bine, întrebă marchizul, ce îmi oferi nou, pasăre nemăiastră? Eu vreau casă, asistenţă medicală şi o carieră literară, spuse pasărea cu voce joasă. Odată revenit pe..pământ, se duse la club, aceeaşi.. pasăre..la..urechea unui..scutier. Marchizul începu să plângă atât de tare, în hohote, că fu dat afară din club. Scutierul îi mai trase şi un picior în spate, spre hazul nobililor bărbaţi şi nobilelor doamne din club. Era un club mixt. Şi ce-i cu asta? L-am întrebat eu pe marchiz. Nimic, spuse omul, de atunci am părăsit nu numai clubul, dar nici în Rai nu mai cred. Îţi spun ceva, e un secret. Raiul nu este Rai, doar o copie palidă a celor lumeşti, iar noi trăim în Iad, dar nu ne dăm seama.

Visam că am murit, eram într-o grădină în care florile nu aveau miros, doar strălucire, parcă erau din pirită şi alte minereuri minunate, se învârteau prin jur nişte foşti sinucigaşi, acum erau pe post de valeţi, drept pedeapsă. Zăream la marginea grădinii o peşteră, mi-era teamă să intru. Mă obseda, nu ştiam ce este cu acea peşteră. M-am trezit şi nu voi afla niciodată.


În timp ce unii înjură Biblia, Hendrik Willem van Loon a scris o minunată Istorie a Bibliei. Am citit-o, prima oară aveam cam opt ani, de vreo zece ori. „Piramidele erau vechi de o mie de ani. Babilonul şi Ninive deveniseră capitalele unor întinse imperii” ....Astfel începe cartea lui van Loon. „Nici calmul pădurii din apropiere, nici văile pustii, nici câmpiile întinse nu-mi dădeau acea forţă de care aveam nevoie ca să-mi înving spaima şi totuşi ... „ descrie Chagall prima sa aventură erotică. Avem aici trei momente, nu ?
Boris Marian