Concordia

Concordia sau Pax la Resboiu


Concordia- termen vechi, frunză uscată, pădure fără frunze. Colectivele au apărut după MRO,. adică marea revoluţie din octombrie 1917, colectivele de oameni ai munci, ele te creşteau, ele te omorau. Individualist, din fire, am fost şi un comunist utopic, de ce aş ascunde, o spun aici pe site, verde, aici unde mi-am făcut mulţi prieteni şi mai mulţi duşmani, pentru că viaţa reală şi Internetul sunt în contradicţie. Viaţa bate la fund arta, arta ţipă AU, să nu amesteci arta cu relaţiile personale. Nu există iubire pe net, este un joc idiot. Cineva spune că suntem ipocriţi cu toţii. Eu nu cred. Ipocrizia este arma unui om slab, eu nu mă consider slab, doar în clipele de nehotărâre, pe care încerc să le reduc la minimum. Trebuie să ne fie milă de cei slabi, dar cei slabi pot să nu fie fie chiar slabi. Plânsetul sirenei poate că este şi plânsul hienei. În întuneric nu se vede. Am încercat să amestec arta cu viaţa, nu se amestecă, precum uleiul şi apa, osmoză nu există. Rex meus, aud , apoi cineva îmi spune că vin de la canalizare, de undeva de jos. Nici un respect nu este de nezdruncinat. Revin la ideea că iubirea adevărată merită mai multă atenţia decât respectul rece. Dar nici fără respect, parcă nu merge. Devin plictisos.


Ai toată viaţa înainte. Ai un centaur? Vinde-l. Piatra filosofală este la îndemâna copiilor. Piticul roşu vine şi te muşcă de ureche. Durabila iubire ţine cât o romanţă. Ucigaşul roşu. Tot ce este rău şi bine este roşu. Omul ilustrat. Domnilor copii, ascultaţi cuvintele unui copil bătrân. Orice labirint este întunecat precum creierul unui nebun. Ecclesiastul spune să nu fii prea drept şi nici prea înţelept. De ce să te pierzi singur? Spinoza spunea că nu putem avea despre natura corpului nostru decât o cunoaştere cu totul neadecvată. Ce să mai spunem de suflet? Mustrarea de cuget este tristeţea însoţită de ideea lucrului trecut care s-a întâmplat fără să fi sperat. Dacă nu aş fi bărbat aş ibucni în lacrimi, dar ochii bărbatului sunt ca nişte lacăte. Mă sfâşie o tristeţe ca un vultur ce îşi înfiger ciocul în ficatul lui Prometeu. Să-i fie de bine.
BORIS MARIAN