Şobolani

Şobolani simpatici şi alţii


Cineva m-a numit şobolan de Internet. Unu- eu nu m-am înrobit Internetului, pe care îl consider şi acum un duşman al cărţii tipărite, ca şi un aliat nedemn al televizuinei. Doi- şobolanul este , pe lângă porc, dog, cal, unul dintre animalele foarte inteligente. El intră discret, pleacă discret, poate face ravagii şi atacă extrem de violent în caz de pericol. Are o memorie colosală a mirosurilor, contururilor, nu ştiu, al vocilor, comunică la distanţă, etc. E mai frumos decât unele rase de câini pe care eu nu le apreciez.


Şarpele este un foc stins, dar periculos, când este veninos. Mi se pare cea mai absurdă moarte să te duci dun cauza unei asemenea reptile, pe cât de elegante, pe atât de mişelnică.


Moartea vine uneori foarte blândă, ca o mamă, îţi pune mâna pe frunte şi te invită să pleci cu ea. Nu o refuzi. Alteori se deghizează în vizitiu, te biciuieşte la sânge, fie ca inchizitor, te împunge cu ace şi cârlige înroşite. Se spune că Dumnezeu te pune la încercare. Eu l-aş pune întâi pe Domnul, Doamne, iartă-mă, la asemenea încercări, pentru că ce nu-ţi place altuia nu face.


Cei mai mari hoţi de timp sunt gândurile. Unele sunt blânde, prosteşti chiar, altele – mai rele ca un thriller. Mor personaje pe capete, uneori şi foste rude defuncte, adică în vise –coşmaruri. Eu nu deosebesc visele de gânduri.

Lumea nu este o scenă, este o mascaradă, ceva mai rău, o casă de nebuni nerecunoscuţi ca atare. De la şefi la cei mai blânzi nebuni de sub băncile parcurilor noastre publice. După victoria finală, voi veni şi eu, cu acelaşi suflet, dar cu un alt trup, voi încerca să fac o mică separare, între nebunii buni şi nebunii răi. Pe cine să aleg? Mă va învăţa Bunul Diavol. BORIS MARIAN