Morala din adâncuri

Morala venită din adâncuri


Cineva îmi face morală. Foarte bine. Cine nu face morală e un sfânt. Suntem obişnuiţi să lapidăm. Din vechime. Nu mă simt o victimă. Aş spune că este rău cel care este bun cu toată lumea. Nu poţi fi amabil, binevoitor cu toată lumea. Sigur, câinele turbat trebuie împuşcat. Câinele bolnav trebuie tratat. În Cişmigiu, seara , năvălesc nişte corbi care mânjesc tot parcul, uruie, croncănesc, i-aş ucide, dar mă gândesc, nu sunt şi ei fiinţe?

Copiii diferă de adulţi mai mult decât ne închipuim, ei au un alt simţ al dreptăţii, pe care adulţii nu prea îl au.

Ceea ce mă întristează este faptul că mă regăsesc într-o mare a Inutilităţii. Aşa cum există Marea Serenităţii. Ce aş face eu în Triunghiul Bermudelor? Ehei.

Mă scufund în morala altora. Sunt Goya alături de monştrii născuţi
raţiunii. Aşa o fi? Sunt vocea bătăliilor pierdute şi a victoriilor neînregistrate. Ei şi? Inima sau călcăiul lui Ahile. Hai, nu te mai plânge atât, îmi strigă vecina de la o mie de kilometri. Tristeţea poate fi verticală sau orizontală. Pe care s-o aleg?

Vânătoarea de iepuri se transformă în vânătoare de lupi, iar lupii au două perechi de pantaloni fiecare. Chipurile noastre - nişte semafoare în noapte, ele nu vor opri trenul înaintea unui accident mortal.

Nu încerca să baţi un cui într-o pălărie, s-ar putea să răneşti pielea capului. Muţii şi surzii au fost păcăliţi cu menoezi de doi bani,orbii au primit milioane, li s-a spus să le arunce în apele râului. Este un tablou social? Este.

A sosit trenul în Gara de Nord, de la o fereastră atârnă trupul unei
femei. Nu se ştie, e moartă, e vie, numai eu o văd. Ceilalţi cred că este o bucată de ziar.

Boris Marian