Răbdare

Răbdare


Mii de ani de răbdare. Se povesteşte că o împărăteasă s-a măritat cu un grăjdar. Au trăit împreună o mie de ani. Au făcut o puzderie de copii de nu le mai ştiau nici ei numele. Împărăţia era plină de copiii lor, când, într-o zi, împărăteasa şi-a dat seama că nu are ce căuta un grăjdar în patul ei şi i-a făcut vânt. Omul a plâns, a încercat să facă amor cu forţa, a rugat-o pe mama lui, care mai trăia, să intervină, nimic. S-a pronunţat divorţul, împărăteasa şi-a mutat capitala în alt loc, iar găjdarul a rămas doar cu un grajd, ca la început.
În vremea aceasta, împărăteasa s-a îndrăgostit de statuia unui general. I-a făcut farmece, i-a declarat iubire veşnică, statuia a răspuns la început chemărilor împărătesei, apoi, când vremea s-a înnorat, a deschis gura şi a spus – Basta! Împărăteasa a plâns trei zile, apoi s-a consolat cu un copil de casă, Cătălin. S-au dat în leagăn, a trecut timpul, împărăţia s-a destrămat, numai statuia generalului a rămas în piaţa centrală a oraşului de reşedinţă. În ochi avea lacrimi de piatră.


Locuim în adăpost subteran, ieşitrea este blocată de cadavre. O dată pe
an chepengul îşi deschide ochiul preţ de o clipă şi cineva aruncă afară o grenadă. În munţi, piticii aşteaptă venirea primăverii. O aşteaptă de o mie de ani. Dacă o să înviem, aşa pe Şoseaua Viilor ( să pui cap beţiilor, de râsul copiilor) din toate răutăţile, fără miros de putreziciune, în vibraţia bărbătească a unui profet, sî ne spuneţi de nu am avut dreptate. Răbdarea este Legea.

BORIS MARIAN