Copita asinului

Copita asinului


Un leu s-a prefăcut mort să vadă ce spun supuşii. Poate că unii cititori cunosc fabula. Eu am simţit pe pielea mea reacţia asinului. Deci leul zăcea în pat, aşa, în comă aparentă, mai mult mort decât viu, a venit iepurele, a chicotit şi dus a fost, a venit vulpea, a mirosit leul, ceva nu i s-a părut în regulă şi a plecat grăbită, a apărut asinul a dat un răget, a văzut că leul nu reacţionează şi i-a tras o copită cu mare sete, după ani de umilinţă neîmpărtăşită. Leul s-a ridicat pe cele patru picioare l-a privit pe asin cu dispreţ, fără nici o ură, şi între ei a început un dialog doar din priviri. Asinul – „Vai, nu e mort, ce o să-mi facă?”. Leul – „ Asinul tot asin, dispreţul meu este mai vechi decât îşi închipuie el, eu ştiu că se crede mai deştept decât toţi supuşii mei, ba se consideră şi nedreptăţit, îl las să plece, ducă-se unde vrea”.
Asinul a ieşit fericit din palatul leului, spunându-le paznicilor de la poartă – „I-am făcut-o”. Dus a fost. De atunci, copita asinului este simbolul ticăloşiei, deşi adevăratul asin este un animal nobil. Aşa cred. Asinul din fabulă seamănă mai mult cu un fost amic al meu.


Este de ajuns ca un altul să mă privească pentru ca eu se fiu ceea ce sunt, scria undeva Sartre, în stilul său paradoxal. La el totul depinde de ce spune celălalt?. Dumnezeu este tot celălalt? Dar are un merit- prin ceeea ce spune - te face să înţelegi importanţa personalităţii fiecăruia.

Esenţa limbajului este responsabilitatea. Dar ce puţini oameni ştiu ?

Înţelegerea viitorului este inhibată de teama omului în faţa timpului, a morţii, scria filosoful Henri Wald. Iar Ralea spunea că trecător şi fals sunt cam sinonime.

Într-o dimineaţă, Gregor Samsa se trezi în patul său...metamorfozat
Într-o ... Cine nu a citit înfiorat acest început de coşmar.

Boris Marian