O slujbă

O slujbă, vreau o slujbă!



O slujbă, dați-mi o slujbă, îmi șoptește un porumbel lovit la piciorul din față. Da, era un porumbel cu patru picioare. Nici ploaia nu mai era ploaie, ci o lectură din Paracelsus. Făt Frumos trece cu un cadru, l-au lăsat genunchii în bătălia de la Lepanto. Aha, se spune Lepantin, mă corectează vecina cu umflături pe la pulpe. Facem pregătiri pentru iarnă, ne punem oasele într-o găleată de plastic, le ducem la Reînvierea, mai cumpărăm și flori, gladiole și alte corole. După,. după, strigă un pensionar , el știe toate stațiile. Se spune DUPE, așa se spunea în timpul lui Carol I. Dupe domnia voastră, mânca-ți-aș.


Ce m-aș duce eu la Ithaca, așa simplu, nu sunt eu Ulise, dar nici el nu este ce sunt eu, capul sus, Yorick, nu mă necăji. Nu știați că am un văr, Hamlet? Sorescu îl avea pe Will, fiecare cu ai lui.

Ucenic la o pasăre cu gâtul tăiat, n-am vrut, iartă-mă , Șarpe, tu zeu al Răului. Mai bine aș fi cucernic, nu pot, nu sunt cucerit nici de cucernicia altora. Ne împerechiem cu frica, facem copii de doi centimetri, greutatea două grame, se numesc friguleți, cresc și se numesc frigoane. Alții le spun frisoane, fie. Superb, ar fi zis Fellini, miroase a ceva masculin, scuze, prietenele știu.

Orizontul pulsa ca inima unui nebun. Un câine tremură sub scară, ud. Înaintea ninsorii, trece întotdeauna un prinţ nevăzut. Nu-mi plac bocancii vânătorilor, nici bucuria glonţului ajuns la ţintă. Acest iepure nu trebuie ucis. Un steag negru se înalţă din lanul de grâu. Stele negre se rup una de alta. În mijlocul pieţii golite, un jilţ, în el un judecător, în faţa lui o biată oaie jupuită de vie. Judecătorul trage din trabuc. Apare botul unui cal, calul nechează, judecătorul se sperie. Piaţa este din nou goală.

Reproșul este forma cea mai ușoară de a ghilotina un om. Începi cu neîncrederea, îi pui așa, fără efort, capul pe dispozitiv, dai drumul la gigantica lamă și pac... Iartă-l, Doamne, că acuș vine la Tine.

Vestală, ai făcut baie în bazinul cu apă sfințită? Dar în laptele caprei vecinului? Unge balamele cu propriul sânge. Vor plânge mai puțin. Poate vor urla.

Tocmai când oratorul ridică toporul și sparge microfonul dintr-o lovitură, se trezește mam-mare și cere un taxi. Oratporul se lasă în genunchi, cere iertare. Vreau un taxi, strigă mam-mare. Nu înainte de a fi iertat, eu sunt șoferul care v-a luat măruntul din vechea geantă. Vai, vai, la viața mea am avut mulți șoferi ca matale, dar văd că-i întreci în filosofia kantiană. Bravos!

Boris Marian.