Mic dejun

Mic dejun la sanatoriu


Alături de mine şade un om, îşi soarbe supa de pasăre,nu priveşte în jur, supa de pasăre l-a acaparat cu totul, aşa cum câmpia este cuprinsă
de limba lată a vacii.Faţa omului nu spune nimic.El este un sfânt care mănâncă supă de pasăre, el este Marele Anonim. Nu-l voi întreba niciodată nimic.El se ridică, îşi şterge gura cu o batistă mare, albastră, îşi pune pălăria pe cap, iese pe uşă, nu-mi aruncă o privire.Locul de lângă mine este gol.Nu ştiu de ce îmi vin lacrimile.

Sănătatea spirituală a omenirii, spune profesorul ridicând un deget în aer, se află la o răscruce dramatică, un măr căzu cu zgomot de pumn îndesat, iată un panaceu planetar, este râsul, spune profesorul, neascultând, nevăzând, indiscutabil avem o nevoie adâncă de a râde, mai daugă, din măr iele harnic un vierme roz-alb, un pui de vierme lipsit de ruşine, îl salută pe profesor, clătinând în batjocură din cap ( din coadă), prostia şi răul nu pot fi tăiate din rădăcină, ( viermele râde), nu este comicul o formă a neputinţei de a acţiona? Prodesorul se înfurie şi zărind viemele pe loc îl strivi. Doamne, ce rău îmi pare, am mulrmurat, ce dezechilibru creat de el însuşi, profesorul, Doamne, din pom căzu încă un măr ca un pumn.


Am avut parte în viaţă de toate, de copilărie, de bătrâneţe, am fost bogat şi sărac, am iubit, am urât şi am primit la rândul meu aceste daruri, începe profesorul conversaţia, aţi dormit bine? Destul de bine, vă mulţumesc din toată inima, sunt mişcat, vă rog să transmiteţi omagiile mele prietenilor Dvs. Sper să am plăcerea să vă revăd, vă sunt îndatorat, nu voiam să vă deranjez, scuzaţi-mă că v-am făcut să aşteptaţi, vă rog spă vorbiţi rar, cât mai rar cu putinţă, se aud răspunsurile celor din jur, numai cântecul privighetorii nu se aude, privighetoarea a dispărut din dicţionar.


Tratamentul celor care fac transplant de față. Adică li se implantează un nou chip. După accidente, malformații. Masca de fier.

Patul iubitei este locul de Rai dăruit nouă prin mila Satanei.

Cărările s-au potolit din mers, cad frunzele c-un zgomot șters și eu în mine simt, recad, îți sunt un ruj, îți sunt un fard.

O aură fină învăluie dureri, neputințe, greșeli, zadarnică ura îmi uruie, cu mine astăzi mă-nșeli.

Boris Marian