Adolescentul

Adolescentul şi adultul sau Cartea Splendorii


Toţi suntem adolescenţi, puţin, dar nu toţi suntem adulţi. Unii se nasc bătrâni. O scânteie , totuşi, rămâne. Nemulţumirea este de origine adolescentină. Dar nemulţumitul, permanent, devine rău.


Centrul originar este lumina cea mai secretă, o structură diafană, de o delicateţe, de o puritate dincolo de orice înţelegere.

Văzând că au să urmeze trei generaţii păcătoase, generaţia lui Enoch, generaţia Potopului şi generaţia Turnului Babel, Dumnezeu a ascuns această lumină. Aceasta este şi problema adolescentului devenit adult.


Unirea înţeleptului cu soţia sa este şi bucuria Domnului. Ea aduce pace pe pământ. Unii profani vor râde, dar fraza este din Zohar, de care profanii nu au habar.


Adam a deenit muritor pentru un singur păcat, iar noi, plini de păcate visăm nemurirea. Cred că mai mare păcat decât ipocrizia nu există.


Există trei părţi ale sufletului – NEŞAMA –sufletul superior, RUAH – spiritul, NEFEŞ- sufletul vital. Ele coexistă în noi. Dar fiecare le are în diferite proporţii. Astfel ne deosebim unii de alţii.

Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu fi făcut pace cu un om care m-a nedreptăţit şi să nu-l fi iertat. Rare cuvinte, nu-mi aparţin, dar le am în inimă.

Dacă există un prototip al părintelui, al adevăratului Patriarh, acesta este Iaacov sau Iacob, a avut 12 fii, pe unii i-a iubit, pe alţii i-a nedreptăţit, dar pentru Iosif a avut o iubire fără margini. Astfel şi-a salvat imaginea. Întâmplător pe tatăl meu îl chema Iacob.


Exodul, expatrierea nu sunt întotdeauna pedepse, pot fi şi căi de reafirmare. De aceeea eu repet titlul unui roman – „Pământul oamenilor”. Din adâncuri te chem, pe Tine, Doamne.

Tristeţea poate fi un păcat. Domnul ne-a plămădit în bucurie şi pentru bucurie.

Acestea sunt învăţăturile care trec din generaţie în generaţie, de la adolescent la adult şi din nou la adolescent.

BORIS MARIAN