Nu mai sunt eu

Am ajuns să nu mă recunosc


Am calculat distanţa care mă separa de agresor şi am descoperit că eu nu mai eram eu, eu eram agresorul. Nici diavol, nici înger. Relicvele pluteau în aer. Un muzeu aerian, am murmurat.


De mii de ani spunem aceleaşi lucruri, dar, de fiecare dată, altfel. Dragoste, teamă de moarte, eroism, speranţă, dezamăgire. Cineva spune – noaptea este un lighean plin de sânge. Altul îşi decapitează părinţii în somn. Nu am înţeles bine ştirea – cine era în somn?


Nu vreau să explic nimic, nici nu pot. În mine, spunea Gide, nu mai există drame, ci idei înduioşate. Când scrii istoria unui personaj, opreşte-te înaintea morţii sale. Altfel totul se banalizează.

A curăţa masa cu o ramură de liliac. Oribil gest.

Clădiţi-vă cetate în văzduh, împrejmuiţi cu zid văzduhul roşu, iar mijlocul să-l întăriţi cu propriul trup, cum n-a mai fost cetate-n lume. Mă întreb ce rost are să impunem poeţilor forme fixe, rime sau chiar versuri albe, este suficient să ne exprimăm frumos gândurile. Arta cuvântului este una singură. Iar naraţiunile cu momente crude, teribile, scabroase nu pot fi decât de domeniul reportajelor, că noi oricum ne-am obişnuit cu ele la TV.


Făptură ieşită din întuneric, de unde vine oricare turburare, nu eşti nici pasărea născută din cenuşă, nici înger decăzut din drepturi, dar spune, totuşi, cine eşti?

Seniore Alvare, aţi scăpat,fără îndoială, din cea mai mare primejdie la care un om se poate expune... Aţi provocat spiritul viclean ( Demonomania de Bodin).


Îl lăsai pe bietul diavol cu plăcerea lui, păstrând tăcerea care se cuvenea. Şi cine este acest Rothomago, nu sunt eu, oare?

Vrui să cobor din pat cu jumătatea de trup, inferioară, dar am descoperit că nu mai aveam două picioare, erau o mulţime şi toate lucioase, negre. În plus, eram extrem de lat pe toate părţile.

Cântăreaţa se numea Josefina, era foartă fină şi foarte înaltă, cânta ca un clarinet, de altfel, un coleg o punea într-o cutie specială, la sfârşitul concertului.

Restul, iubite cetitoriu, poţi scrie singur.


Boris Marian