Lașul

Lașul


Recunosc – îmi este frică de ticăloși, nu știi ce le poate pielea, îmi este frică de mincinoși, unii sunt foarte talentați, îmi este frică de falși prieteni, te vând cu plăcere, îmi este frică de cei fără milă, oricând poți fi în situația să nu ai cum să te aperi, îmi este frică de calomniatori, orice minciună prinde aripi mai mari decât oricare adevăr, îmi este frică de ... dar mai știu eu de ce nu mi-e frică? Și de o gripă mi-e frică. Nu mi-e frică de dragoste, de prietenia statornică, de adevăr, chiar dacă mă doare, nici de moarte nu prea mă tem. Mă plimb adeseori prin cimitire. Nu văd pe nimeni să se chinuie acolo. Nimeni nu a venit să spună că dincolo este rău. Mi-aș dori o moarte eroică, pentru un ideal, dar de unde?


Sosim mereu târziu la locul gloriei. E bine să fii rege în sufletul tău.
Cocoșul, pe cât este de prost, pe atât este de fudul. Îmi place cocoșul, are o prestanță. Iar moartea sa este impresionantă. Calul lui Don Quijote nu a supraviețuit eroului. A dispărut în neant. Don Quijote călărește acum norii, visele copiilor, ale boschetarilor. Când ne e milă de un câine, să ne gândim că soarta noastră este mai jalnică. Tânăr fiind, pari un străin frumos, apoi lumea se obișnuiește, iar la urmă te îmbrâncește unul în groapă.

Mereu printre nume, de ce și cum să dovedesc?


BORIS MARIAN