A fost

A fost ... și numai de o zi


A fost o dragoste şi numai de o zi? Suntem şi noi fiinţe efemere, atâtea jurăminţi, oricum ar fi, greşim din teamă sau dintr-o părere.
O clipă am crezut în bietul Will, în absolutul lui Romeo şi-a Juliettei,
viitorul e debil şi instabil, cuvântul se scufundă-n fluviul Lethe.Şi totuşi, încă vă iubesc, deşi amurgul cade greu şi morţii cresc.Să mori din dragoste, se poate? Mă-ntreabă un erou din carte, eu îi răspund, mă simt învins, din dragoste-am trăit, nestins e focul, mii de ani trăim prin strănepoţi şi strălumini, cum poţi muri când sărutând, auzi o voce-n slăvi, un cânt?
Nici un vis nu rezistă mai mult de o clipă, dar clipa există, eterna risipă, acum ai venit, acum eu reînviu, de mult te-am iubit, nu te văd, dar te ştiu. Omul este stîpânul cuvântului său, nu există putere mai mare, nici glorie mai mare şi mai stabilă. Dar ştim noi să stăpânim această putere? Vine clipa. Câinii-şi beau lătratul în bălţi. Floarea mătrăgunii. Va fi pustiu şi va fi seară, vom mai porni spre începuturi? Vinovat de prea mult soare? Venim din ţărmuri fără amintire? Lumina colii de hârtie. Ochiul cotropit de milă, de stele. Aurul ţării Ofir se descărca în port, iar ochiul meu îl primea. Să îmbrăţişezi roua, ah. Ca un tavan scund ne apasă, uneori, viaţa, în aventură pe calea ferată a vântului, în porumbarul somnului....Un tremur de teamă se strecoară prin pădure şi răsare la păicioarele ...
Şi iarăşi mi se pare că-nţelegi că mă retrag în pulberea fierbinte.
Am să-mpăiez cândva un leopard să se prefacă ochii în smaragd, din creasta norilor s-alcătuiesc un brad, genele tale crească nalte ca un
Gard, profesorul sî-ngenuncheze ca un bard, Sartre să nu mai fie Sartre, ci un sard, sî nu mai crezi că păsările ard, Golgotha să numească un bulevard, să spăl stuile de fard, să scutur guano de pe-nsemnul unui grad şi când mi-o fi mai greu, încet să cad ca o ninsoare peste Galaad.
Mugur / O, Doamne, cum se mai rostogolește capul de pe un pat pe celălalt /zar negru, gura întredeschisă chinuind strigăte de triumf... prin camerele pline de alarmă... pe cerul drept, dungi groase de durere.
Stelele toate în umbră. Punct.

Boris Marian