Am ațipit

 

Am ațipit, când m-am trezit aveam în față un crocodil. Soarele părea că strălucește în ochii lui. Am făcut un duș cu acid sulfuric. Vremea era sufocantă. Muște, gunoaie în tot orașul. M-am strecurat printre mașini și câini. Mă rodea o dorință latentă. Am ajuns la hotel, acolo mă aștepta Nefertiti. Am urcat pe scări, am ajuns în fața ușii. Era din aur. M-a primit persoana căutată. Era somnoroasă, dar nu s-a ferit să mă îmbrățișeze. I-am făcut doi copii. Ușa era deschisă. Crocodilul care mă urmărise tot timpul a intrat și el. Mă gândeam la Piramida lui Keops. Crocodilul o chema pe nume, adică se cunoșteau de mult. Copiii sunt ai mei, a mormăit crocodilul. Nu știu ce gândea Nefertiti. Prin mintea mea alunecau cadavre de sfinți. Hai să  plecăm de aici, mi-a propus fata. Crocodilul a scos un sunet indefinit. Eram prizonierii lui. Mi-a murit consoarta, rosti clar crocodilul, doresc o compensație. Nefertiti a înțeles, dar nu avea chef de dragoste. Am ieșit toți trei la un restaurant. Am băut  cucută și ne-am îmbătat criță. Un cazac s-a apropiat de masa noastră și ne-a oferit un pahar cu lapte. Zice, trece, nu muriți. Crocodilul muri pe loc. Acum eram eu, cazacul și Nefertiti. Niciunul nu vorbea rusește, deși cazacul era de pe Don. Ciudat, am încercat  în bantu și brusc discuția s-a înviorat. Nefertiti se îndrăgostea treptat de cazac, eu mă simțeam în plus. Am plătit partea mea și am luat-o pe bulevard. E sus cădeau două avioa ne în picaj. Unul s-a sfârâmat chiar lângă mine. Restaurantul ardea, nu a scăpat nimeni. Eram singur, trist  și m-am trezit de-a binelea.

BORIS MARIAN