Cu durere în suflet

 

Cu durere în suflet am aflat de la prietenul Mache, prieten cu Lache, despre sinuciderea lui Sache. Nu e nimic de râs. Dimpotrivă. Straniu a fost modul în care regretatul Sache și-a realizat suicidul.  Prin implozie. Adică trupul său s-a comprimat până la dimensiunea unei mingi de golf, apoi sub acțiunea unei forțe extraterestre s-a  înălțat și dus a fost. Prin urmare nu a avut loc nicio înmormântare.  Unii au afirmat că , de fapt, Sache  avea o misiune oe pământ, după care a fost rechemat la „bază”.  În ce consta misiunea nu era nimic clar. Sache a fost un mare hoțoman, pokerist, escroc, afemeiat, mincinos, turnător, carierist, gurmand, știa de toate li nimic, vorbăreț, simulant, vai de capul său, că Domnul nu i-a dat  nimic bun. O fi fost plămădit de diavol, Doamne, iartă-ne. Sache a fost și inventator. A construit un robot –gigant pe care îl împrumuta firmelor de construcții și  unor bande care spărgeau bănci. Și totuși avea o mulțime de prieteni. Se pricepea să câștige simpatia, deopotrivă, a femeilor și bărbaților, chiar și a soților  încornorați de el. Într-o noapte l-am visat. Razele lunii luminau piciorul patului, iar Sache stătea drept în fața mea, fără să spună o vorbă. Eram cuprins de neliniște, deși Sache zâmbea. „De ce, Sache, de ce? ”, l-am  întrebat în șoaptă. Lângă mine dormea o frumoasă doamnă pe care o curtasem cam două luni. „     Ce  anume de ce?”, întrebat Sache , tot în șoaptă. „De ce te-ai sinucis?”. „Eu, nici vorbă, ce-i cu tâmpenia asta? Acum am venit  la  tine de la un bar de noapte. Miroase-mă, dacă nu crezi”. Sache mirosea a coniac și tutun fin de țigări de foi. Nu mai știam ce să cred. Sache era aici, viu și nevătămat. Am închis ochii fericit. Dimineața mai stăruia în cameră mirosul lui Sache. Ori poate că eu miroseam așa, că fusesem cu doamna la un bar, dar am stat puțin, seara. „Nu l-ai văzut pe Sache?”, am întrebat-o pe frumoasa doamnă ce tocmai deschidea ochii. „Care Sache, ăl de s-a aruncat de pe Palatul Telefoanelor acum o lună?. A fost și îngropat,  mergi la cimitir să te convingi”. M-am dus chiar în acea dimineață. M-am interesat, am găsit locul, era o piatră, scria – „ Sache N. Sache ( 1933-2013) – Nu te vom uita niciodată”. Am ieșit uluit. Pentru că practic  golful m-am dus să fac o partidă. A lovit mingea cu crosa și, Doamne, nu o să mă credeți, am auzit vocea lui Sache – „ Lovește mai cu milă, omule”.

BORIS MARIAN