Ciorba cu chibrituri

 

O ciorbă cu chibrituri nu-i strică niciunui gurmand, fie el flamand. Suflet flamboiant. Excesul duce la eșafod . Ce se excită lumea în fața eșafodului. Bucuria de a vedea un cap tăiat. Nimic mai frumos. Cum ai ciocni un pahar de fruntea împăratului.  Câte căsnicii nu se  prăbușesc  din cauza pilafului de pui? Istoria au făcut-o gurmanzii și normanzii. Poate canibalii din Bali știu altceva. De unde și suprarealismul lui Dali. Ce să spun de bancherii care dorm noaptea în Cișmigiu? Nu știu medicii ce știau Medici. Cianură, arsenic, morfină și simfonii în surdină. Masele și mesele mișcă și ele istoria. Când citeam Satyricon consumam doar cortizon. Dacă societatea ar fi condusă de câini, ce măsuri ar lua ei împotriva oamenilor? Cei trei mușchetari erau patru câini deghizați. Câini vechi și noi, de Nicolae Câine. Personaj principal – Câine Păturică.  Ce ne spune nouă cocoșatul de la Notre- Dame? Multe. Cocoașa și iubirea, două componente ale existenței noastre. „După zece minute, soldații de pază fugeau speriați din fața unei lungi procesiuni de bărbați întunecați și tăcuți care coborau spre Pont-au-Change, traversând  străzile întortocheate care străbăteau marele cartier al Halelor în toate sensurile”. Ce înțelegem noi de aici? O întreagă istorie a secolelor trecute. „Am suportat cum am putut  miile de jigniri ale lui Fortunato, dar când a avut îndrăzneala să treacă la insulte, am jurat să mă răzbun”. Asta scrie un mare literat.

O, comedia   mea nemuritoare,

 exilul meu pe creierul în floare,

 cum mă uitaţi, prieteni fără patimi

 şi fără pete, dincolo de gratii

 şi dincolo de graţiile sublime

 ale  Sibyllei din scriptura sibyllină,

 eu m-am născut bogat, ca regii antici,

 cu anii am pierdut din mantii,

 azi port hlamida sărăciei strălucinde,

 exilul meu, regatul din cuvinte .

*******************************

..  Poetul este Ali Baba

 ce-şi regăseşte trista lui comoară,

 pe care hoţii nu o pot fura,

 poetul este Ali Baba.

 Iar  soarele e ironia voastră,

poetul e pustia vastă,

 un prizonier  al infinitului închis,

 un vis în vis..

**********************************

.. Iubirea mea a fost greşala  mea,

 nu o privi ca pe o dramă,

 în viaţă, ştie orice haimana,

 e totul trecător, nu bagi de seamă

 şi eşti deja albit, ceva mai calm,

 din artă faci un mit, din vorbe –vise,

 iubirea mea ca focul de napalm

 se stinse.

*********************************

Eu  sunt precum Ulise ce, după multe rătăciri,

 cuprins de dor, revine în Ithaca, muritor.

...Nu-mi cere să-nţeleg privirea ta,

eu nu ştiu ce gândeşti, ştiu doar ce-aş vrea,

  sunt mii de vorbe ce nu spun prea mult,

 nu-mi cere să-nţeleg, sunt surd şi mut,

 pluteşte-n aer teama de a pierde

 ce-a fost şi ce va fi, precum din verde,

 un codru-ntreg devine brun, schilod,

 nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod,

doar vântul rău, albastru, fără glas

 vuieşte, hohoteşte, „Bun rămas”,

doar soarele învinge, ai răspuns,

 nemulţumirea iernii s-a ascuns..

******************************

..

.Litera prinde vedere, litera prinde auz,

 cuvântul e adiere, fraza e un abuz,

 cuib zburător ne e gândul,

 sâmburii cad pe pământ,

 geana morţii, pândindu-l,

 aşteaptă sărutul – cuvânt,

zeii muriră-n vechime,

 Un Dumnezeu ne-a rămas,

 viaţa mea – o miime

 dintr-o bătaie de ceas

***************************

....Sfâşietor- Cântecul lui Maldoror

 din Gara Obor, unde a murit  un vagabond

 din Chibrit, nu era beat, nici nu a furat,

nici nu a minţit, un mort cinstit.

.. Voi fi iar tânăr şi absurd,

 voi fi bătrân, încă nu simt,

nu pot fi orb şi mut şi surd,

 dispreţuiesc căderea-n timp

 ... Blues pentru o pisică neagră,

 treacă-meargă, oameni pe targă,

 treacă-meargă,

furnici kamikadze,  oameni de vază,

 gloanţe şi gloanţe,  ce clanţă, ce zdreanţă,

 ce raniţă, baniţă,

 contabilul morţii e mort,

 doar un corb îi pune cu gingăşie

 o monedă  aurie.

 BORIS MARIAN