Preludiu

 

Cad filele de calendar, dar noi dormim sub apa Eufratului, acolo ne iubim,acolo creștem,urcăm apoi într-un tramvai Dorință, îl ascultăm pe Joe Dassin, iar eu îți mângâi părul, miros a mătrăgună, căci soarta pare că ne-a părăsit. Ahora tu vienes. Ochii mei, ca ouăle de prepeliță cad , se sparg pe caldarâm, ne latră aerul, iar caii nu ascultă, ne spune ghicitoare – veți muri. N-o cred, nu-i dau nimic, eu fluier și fluieratul se lipește de obraz. Tu râzi, iubito, este bine, altfel de mult eu nu mai existam. Tu vei dansa cu capul meu pe tavă, atâtea nopți au te-am căutat, atâtea zile te-am pierdut, cum pierzi în minte stațiile de tren, au ochii roșii casele din munte, nu voi rosti blesteme, nu urăsc, trădează-mă când vrei, cadână stearpă, au fac copii cu cine mă-ntâlnesc. Dator eu sunt cu-o viață și cu-o moarte, pe limba florilor de gheață voi vorbi. Suntem doar părți de propoziție și de cuvinte, de mine nu pot nicidecum să fac abstracție, mă pot doar parodia ca un pătrat ce se dorește cerc. Sunt liber să gândesc, chiar de  mi se stinge vocea. Privim în liniște, eu ți-am rămas dator.

BORIS MARIAN