Rău

Mă simt groaznic. Mor. Rar mi se întâmplă să mă simt astfel. Nimeni nu mă ia în serios, nici chiar eu şi totuşi ...Aş vrea să adorm definitiv. Mă doar toate părţile corpului. Cine spune că nervii nu te dor, minte. Unde voi ajunge? Fericire? Cine are nevoie de ea? Aş vrea să mă simt normal. Nu pot. Să vedem. SOS, Monalisa!Decât să turuieşti făcînd pe pe înţeleptul, mai bine bei sake, din ochii tăi să curgă dulci lacrimi de beţie. Astfel scria Otomo Tabito, poet japonez din sec. VII e.a. Orice adevăr este simplu. Nu este aceasta o dublă minciună? Intreabă Nietzsche. Ajută-te pe tine însuţi şi toată lumea te va ajuta, acesta este principiul iubirii aproapelui. Poate fi tragic un măgar? A pieri sub o povară pe care nu o poţi nici duce,nici abandona. Cazul filosofului. Nu te comporta ca un laş faţă de acţiunile tale. Nu le abandona, odată ce le-ai început. Remuşcările conştiinţei sunt indecente.Există lucruri pe care nu vreau să le ştiu. Inţelepciunea pune limite până şi cunoaşterii. Soarele apune, stele strălucesc, nu se aude cântul, între vest şi est, luna îţi zâmbeşte, florile petrec la o nuntă care e doar un feed-back. Cu cât sunt mai tandru cu Adelina bat-o vina, cu atât temperatura ei scade, Adelina este de gheaţă, ca în poveştile ruseşti, am să+i spun Angelica, marchiza îngerilor, a plângerilor, din strada Crângului, pe muchea Parângului, unde ciobănaşul îşi găseşte naşul, naşul morţii mele, bombe şi şrapnele.