Folosul nimicului

Mersul invers este cel mai comod. A fi nebun este cel mai comod. A te certa este cel mai comod. A fi dezamăgit este cel mai comod. Da, sunt dezamăgit. Azi spune cineva ceva, mâine acel cineva spune altceva. Pas de mai înţelege ceva. Omul este cel mai capricios animal. Anticul pescăruş. Prune coapte pe negândite. Plouă mărunt, se vorbeşte în şoaptă. Bravo, Ţicu. Albul foilor, câmp de meditaţie.Trecătorule, aici zace un trandafir alb. La fereastra disperării, pomul înfloreşte nepăsător. Ghiocelul răsare chiar şi lângă un cadavru. Ploaie virilă. Obosit, stejarul tolerează ciorile zgomotoase. Am şi eu o stea, un petec de cer, dar pasărea a cui este? Stupul pândeşte floarea. Sinceritatea este de sticlă, discreţia este de diamant, iatăun principiu pe care nu l-am putut respecta, deşi merita. Disperarea– cea mai mai mare eroare.Rufele celor ucişi nu se mai spală. Mâinile ucigaşilor nu se mai spală.Cuvintele, uneori, nu se mai spală, a fi ucis în faţa copiilor îngroziţi, unde este pedeapsă mai mare? Guri închise cu o ţeavă de pistol. Oameni jupuiţi de vii, ca un vânat al pădurii, nu, vânatul nu este jupuit de viu. Tropăitul celui înarmat. Coşmar care , uneori, este chiar realitate. A te răscula din disperare. Speranţa este sora mai mică a fricii. Frica se poate prostitua oricând, oriunde, cu oricine. Marea tăcere a cancelariilor europene. Mama memorie. Hotărât lucru, R. nu mi/ar fi fost niciodată o bună tovarăşă dedrum, răsfăţul ei, mofturile, capriciile m-ar fi adus la disperare, la despărţire. Acum o cunosc, curios, prin mail electronic. Nu am chef, zice ea, într-o dimineaţă, m-am săturat de tine, zice ea într-o seară, nu scrie despre mine, poate citi cineva care se bucură, doar câteva mostre de caracter greu de suportat. Iar eu sunt o povară pentru cineva răsfăţat. Pentru că şi eu sunt cum sunt. Exact cum ne ciondăneam pe email, ne-am fi ciondănit în viaţă. In rest, nici o comunicare, are interese diferite, nu mă interesează şi nu o interesează ce face fiecare din noi. Este OK, tocika.