Ospiciu

Mi-a dat din nou papucii. Am o debara plină cu papuci. Frumoşi, pufoşi. Ea este modestă. Ea are dreptate. Ea este decorată. Ea este ce este. Când se încinge atmosfera pe cele cinci continente, ar putea spune, ce-mi place când te enervezi, atunci eu aş râde şi conflictul ar fi închis, nu , ea se enervează pentru că umorul este de fapt umoare, adică o secreţie neagră, ceva legat de fiere, negru-verde. Acum am mari probleme existenţiale, legate de viaţa mea de jurnalist. Nu am fost jurnalist niciodată. Nu am fost nimic niciodată. Dar voi fi un nimic. Atunci vom râde împreună, dragii mei. Sunt curios ce rezultă din conflictul cu S. Crede că este viclean. Viclenii, de obicei , sunt oameni nefericiţi. Nu şi invers. Nefericiţii sunt adeseori oameni de treabă. Dar viclenii , precum S. , trăiesc în propria lor viclenie, ceva ce nu se poate digera. Citez dintr-o carte – Nu ştiu dacă ai avut acel sentiment puternic de a şti că ai făcut totul în zadar. Este teribil ( Jostein Gaardner). A întâlni întâmplător un nume. Manger – Aici odihneşte trista, obosita privighetoare, în cuibul propriu, pentru prima oară aşezată... In curte zorile trec desculţe... Se-ntunecă spitalul pe deal... Mesteceni luminează valea, în noapte(Baladă de ospiciu).Tu scrii numai ce îţi comand eu, strigă un idiot în noapte,. Idiotul trăieşte cu o cheală. Cheala are perucă. Peruca este din nylon. Nylonul străluceşte în noapte. Ce mi-a rămas? Iudaismul, recenziile, presa culturală. Spectacole. Trăim pe o scenă.