După 50 de ani

După 5o de ani

După 50 de ani Sf.Sava este neschimbat, doar că nu se mai numeşte Nicolae Bălcescu, spre bucuria sfinţilor. Colegii din cele patru clase, ABCD sunt toţi, aproape toţi albiţi, cheliţi, mai scunzi. Unul , Şeriful, care mi se părea frumos şi înalt, arată ca un fermier, locuieşte în Dublin, este directorul a patru sucursale din patru continente, poartă o pălărie de .. şerif. Simpatic, pare foarte bogat. Politicianul LB nu mai este la partidul mult iubit de proştii din Cişmigiu, discută calm, îmi place, este răcit , altfel s-ar fi pupat. Un altul este greu de recunoascut fiind foarte mult îngrăşat, cred, chestiune hormonală, o somitate în matematică, şef de catedră la Poli. Prietenul meu bun, de la care am luat pseudonimul vine mai târziu, este fercheş, are trei fete, nu-mi spune ce fac, el seamănă acum cu tatăl său, fost colonel, fost combatant pe malul Donului, în campania lui Antonescu, am ţinut mult la acest coleg, mi-a fost singurul exemplu de om de cultură, acum este atomist, profesor universitar, pare absent.Profesorii au murit toţi, nu-mi pot închipui că frumoasa de la germană a murit, eram toţi înamoraţi de ea. In clasă este gălăgie, mulţi vorbesc peste bănci, indisciplinaţi, unul declară că a plecat în 73 pe Coasta de Azur şi de atunci nu a mai făcut nimic. Râde, adică ne râde în nas, adică, băi proştilor, voi munciţi. Nu prea văd oameni săraci. Trei sunt stomatologi, alţii au firme comerciale. Din clasa mea unul a murit în 1966, într-un accident de CF, altul din cauza băuturii, pictor de talent, dar slab din fire, altul , prieten cu Nichita Stănescu, a murit şi el, altul, fost prof.univ la litere a murit acum trei ani, ş.a. Cam şase din fiecare clasă de 30 de elevi s-au prăpădit. In acest ritm, în 25o de ani ne ducem toţi, dacă nu murim odată.Sala de gimnastică-sport-baschet se numeşte Stelian Gheorghiu, profesorul pe care l-am înjurat de mamă şi am fost eliminat trei zile, dar nu mi-a spus omul nimic. Era de treabă.Incredibil, unii nu s-au schimbat totuşi deloc, nici eu, am impresia. Ciudat, elevii slabi s-au descurcat , material, mai bine decât cei cu note mari.Concluzia – să nu tragi tare la liceu, să înveţi de la şmecheri ce este viaţa. Bănuiesc că nu mai am ce vorbi cu nici unul dintre foştii colegi. De altfel în afară de TM, nu am ţinut la nici unul.