Comunicare

Cineva îmi spune că nu mai pot asimila nimic nou, că nu poate comunica din acest motiv cu mine, de fapt el nu mai poate asimila nimic sau pe mine nu mă poate asimila, eu fiind foarte „țepos”, nu înțepat, afară pisicile miaună în chinurile iubirii, tu ești plecată în Honolulu- gulu-gulu, n-ai anunțat și tu, pune un bilețel la geam , am plecat în cosmos, vin peste cinci ani-lumină, sunt la brânză, la coadă, m-am supărat nu știu pe cine, et caetera, dacă tu nu existai, eu nu existam defel, dar iubirea mea tu erai, chiar dacă nu existai, inventam iubirea cum știam, ca un pictor în culori de foc, în culori de aur și argint, dacă tu nu existai, dar exiști și eu exist aici, suntem stele, poate licurici. In viață este bine să fii prost, modest, chiar umil, astfel vei trăi mult și bine, nu deschide gura, nu-i util, în mormânt vorbește cât pământul ter mai poate ține. Eu călătoresc ca eroii lui Jules Verne sub pământ, adică în mine. Cineva merge înaintea mea, eu la dreapta, ea la dreapta, eu la stânga, ea la stânga, încep să mă enervez, până când observ că este moartea care mă menajează.
Lângă blocul nostru, adică pe peretele blocului, zilnic urinează, în același loc, la aceleași ore un câine mititel, sub privirea înduioșată a stăpânei. Am încercat în toate felurile s-o conving să-și ducă iubitul animal la zece metri mai departe. Nu, mai bine o plătește pe femeia de serviciu, să spele locul, dar câinele nu trebuie stresat. Intâmplător am aflat că femeia, nici urâtă, nici frumoasă, este fie lesbiană, fie trăiește cu fiul ei, dar nu știe nimeni de unde s-au născut asemenea povești. Pe mine chestiile astea m-au lăsat rece, mai mult mă supără ce face ea cu patrupedul, de ne sfidează pe noi. Acum vin și mă întreb, oare zvonurile nu pornesc de la această meschinărie peste care aș putea să trec, că doar nu se petrece la mine în casă? Uite, așa se ivesc unele chestii....Inving cei care ştiu să se schimbe, spune profesorul, el îşi este părinte, el îşi este-nceputul ca şi sfârşitul propriilor îndoieli. Stingeţi chibritul, se roagă hârca din fundul peşterii, în urma noastră vin meşterii, aranjează, decopertează, poleiesc tot ce e mucegai, scris diavolesc. Sunt într-o stare minunată , strigă profesorul sub bolta renovată, durerea s+a ascuns, apeoape nu mai este, o adevărată beţie a puterii celeste, astfel vorbim, în cheiem procese verbale sub fiecare din cele patru portale, profesorul căzuse de mult, de la înălţime, era dus pe targă, prin mulţime.... Curioasă această inflaţie de proverbe, aforisme, lecţii de ezoterism, kama-sutra, un Orient uitat năvălind peste un Occident ramolit, primesc zilnic sute de citate, car dintre care mai pline de înţelepciune, mă gândesc ce minunaţi ar trebui să fie oamenii dacă ar urma unu la sută din îndemnurile pe care le vehiculează pe Internet. Este clar că majoritatea nu au idee de religie, adică de nici o religie, aproape fiecare dintre cărţile religioase conţine cam toate îndemnurile plimbate pe site-uri. Copii dragi şi plini de candoare, inclusiv R. cea drăgălaşă, gata să-şi dea viaţa pentru omenire şi pentru pa cea mondială. Cum s-a enervat ea, cum m-am enervat eu, cum ne-am enervat noi, deşi avem la îndemână atâtea citate divine, chinezeşti, nepaleze, din insulele Bali, dacă nu din Baleare unde omul toate are. Nu-mi vine a crede că am fost în Spain. Unde plouă la şes. The rain on the plain? In Spain? Citeşte, draga mea, dragă, în amintirea iubirilor din insulele Ciclade, prin veacul al şaselea înainte de a şti lumea că se va naşte pruncul Isus. Nu mi+a mers cu tine, nu am putut să te domun, vorba lui N. Pele cuceritorul, era un titlu, alt Pele. Am avut un secretar de UTC, Pelea Iacob, ziceam că este rudă cu genialul footballist(aşa este corect), dar a ajuns director la Turnu Măgurele.N. mi-a oferit o amiciţie rece, protocolară, plicticoasă, cu dizertaţii despre viaţă, la care uneori mă prinde voma, R. o mie de drumuri şi nici unul spre ceva, adică o halima, cu pretenţii de inteligenţă, iar eu, fire de lup am mârâit şi am muşcat, dar în gol. Fie, hai să criticăm proverbele chinezeşti, eu nu-i mai admir de mult, sunt pragmatici şi prea limitaţi, mari meşteri în orice, fără profunzime. Inveţi doi ani să vorbeşti şi o viaţă să taci, dar tăcerea este trădătoare, cele mai abominabile fapte se petrec în tăcere.Si aşa mai departe, proverbele seamănă cu gândirea lui Mao. Talmudul, o spun ca un laic, este mult superior. ... Profesorul, oh, nu era accesibil, nu discuta, el gândea, contempla, o ceaţă subţire îl învăluia, sfâşiată când devenea irascibil. Ascundea comori, dezvăluia orori, vulnerabil fiind, voia să pozeze, cărţile domniei sale , metereye ar fi fost, dar cărţile au viaţa lor. Sunt un vinovat, nu aştept iertare, sunt nemodelat, mi+am format eu singur o statură care ar putea să+nvingă prin ea însăşi multe semne de-ntrebare. L-am zărit în urmă, într-un tren uitat, într-o gară fără nume, fără linii, încerca să prindă lacrima luminii pe un geam, un abur verde-ntunecat.... De ce există atâţia poeţi excelenţi pe care nimeni nu-i citeşte? Răspuns – oamenii au nevoie să afle despre aventuri, accidente, intrigi, crime ascunse, poezia este un mizilic, ceva pe lângă filosofie, care este şi mai puţin gustată. Nimeni nu înţelege ce vrea un poet, dacă textul său nu se cântă sau nu narează ceva, gen manele sau , într-un caz mai bun, o baladă ca Mioriţa, Manole, Toma Alimoş. Mioriţa, miorlăiţa este deja fumată de elevi, Manole este de neînţels pentru omul pus pşe îmbogăţire, iar Toma Alimoş chiar nu are haz. Aşa gândeşte „ omul modern”, care creier n-are, ci doar o cărare înăuntru-n cap, pentru handicap.
Boris Marian