Colegialitate

Obosit de perversiunea colegială, vin acasă cu speranţa unei relaxări. Mă gândesc la viaţa dublă, ca o scală, mă gândesc la Aladin şi Adelina, alte zări. Mă gândesc la X. că-mi spune-ntr-una că scriu mult şi prost, că-s grafoman, că sunt nimeni, dar cum poate nimeni să mai scrie, să trăiască dintr-o pensie şi-un ban. Cine spune, zic copiii, ăla este, prost e că mai sunt şi pupători mai din faţă, mai din spate, nu contează, toţi suntem ba ierbivori, ba carnivori, totul este, prin coprofagie să n-ajungi tu însuţi ce mănânci, mult iubite frate, drag , cuminte să nu râzi acum, apoi să plângi.
I-am adresat aceste rânduri unui şefuleţ, pe care-l iubesc eu mult de vreo câteva luni, iar el mă iubeşter şi mai mult, la fel şi unei colege pe care de mult am vrut să o pun pa lunct şi nu am reuşit, pentru că ea este singură un punct. Se crede mare, dar este un punct. Ce spune Baudelaire de george Sand? Că este o mare proastă. Dar este posedată de Diavil, care o face să creadă că are inimă bună, că are bun simţ. Iar despre Voltaire – ca toţi puturoşii ura misterul. Excelent. Mai rău vorbeşte de Biserică - neputând să suprime iubirea a vrut măcar s-o dezinfecteze şi a înventat căsătoria.