Oboseală

Poem pentru Madeleine
În amintirea madlenelor mâncate la bufetul spitalului
S-au golit nopţile toate,
Cufere cu galbeni, sparte,
Se mai văd urmele dinţilor
In pernă, craterul viselor,
Pe scândurile rupte, licheni
Au crescut, şerpi leneşi, Madeleine,
Se-nvârt palele, orele, zorii,
Unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni, dar ce bem
Inainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede
Nici un duh, cine poate , mai crede,
Cine nu, se întoarce cu faţa
La perete, în geamăt. Şi-ngheaţă.
BORIS MARIAN