Kol Kavod

Cum se scoală un om de 68 de ani, de dimineaţă? Îl dor şalele parcă a lucrat în port. Este uşor prost dispus, face recapitularea zilei de ieri. Şi-aminteşte că un tip cu un nas roşu, borcănat, sucit, semânând a organ sexual , lăcrimos, îl întreabă cum de a acceptat să i se dedice o seară de poezie, că doar nu este prea cunoscut. Are dreptate. Iniţiativa aparţine unui supravieţuitor la Trenului Morţii Iaşi-Podu Iloaiei, ca să nu amintim de ceea ce a scris un alt supravieţuitor din Canada că sunt un Heine al zilelor noastre, ceea ce mi-a trezit o mare jenă. Dar aşa sunt oamenii la o anumită vârstă, fie te ignoră, fie te laudă ca să creadă că au de a face cu somităţi. De fapt prea puţini citesc poezie, unii nu au citit decât în şcoală, obligatoriu.Mai interesante sunt naraţiunile vorbite, citite. Ce am de gând să fac astăzi? Mă întâlnesc cu foşti colegi, nu i-am văzut , pe unii de 5o de ani. Am avut doi prieteni, unul a murit de mult, altul nu vrea să vină, este savant atomist, a fost la Dubna.Restul nu mă interesează, dar momentul este unic,nu-l scap. In poza trimisă, eu stau jos, pe o banchetă, mic, slab, nu semăn cu mine, deşi soţia mă recunoaşte.Mă gândesc la A.. Ce face? Doarme. Ce e în mintea ei? Niciodată nu vom şti. Amintirea ei mă excită, aproape fiziologic, dar nu mă înţeleg cu ea deloc. Ne-am jignit reciproc cât încape,dar nu mă pot rupe de ea, deşi este vicleană, ascunsă, crede că este pură, este uneori inteligentă, alte ori vorbeşte tâmpenii, dar şi eu vorbesc, toţi vorbim.Bine că nu scrie, altfel ne-am certa şi mai tare.
Din cele spuse de rabinul D.Şafran rezukltă că fiecare veac ne readuce la forma primară. Adevărata credinţă o vom întâlni în altă viaţă.Omul este unica fiinţă care navigheazpă între vis şi realitate. Omul făurit din pământ a fost la început suflet, de aceea este nemuritor.Cred ce spune rabinul David Şafran.Kol Kavod. Cinste lui.