Trei poeme

Trei poeme

Trei spânzurați, ca trei poeme plecate-n ceruri cu Marlene,  leat patru sute cincizeci-șase, Villon Francois abia plecase, parcul Eden era deschis, putea veni orice proscris, cauți hoțul, dai de-un asasin,mă simt mai breaz ca un asin, cu ablativul absolut poți regăsi ce n-ai avut. Crede ceva și altceva, o, Kamadeva, slava ta întrece orice-nchipuire, pe scurt, tu te numești Iubire. Camera e plină de umbre, se așteaptă  să vină un cangur, să distreze copiii, dar a venit un felinar. Un felinar? Ce-i asta? Un felinar cu gaz. Lumina săracului, al dracului. Fruntea-ngândurată –un felinar. Ochiul spart de un pumn-felinar. O felină- felinar viclean. Dar mai e și orfan, borfaș. Are aripi care fură din zbor. Murmură versuri, pe Maldoror. Dimineața el moare, seara reînvie, anii copilăriei lângă Gara de Nord. Voi nu cunoașteți tristețea felinarului, adevărat, nu al celui de la teatru. De el se lipeau îndrăgostiții. Un nebun s-a spânzurat de el. Ehei, ce povești spune. Am să le scriu altădată. Lumini tremurătoare. Afli că ai să mori și scrii la repezeală un roman. Ei și?  Bem şi bem, unii lapte negru, alţii  whiskey, alţii joacă rişca, table, domino. Fiecare cu Alzheimerul său..Pe cer trec corbii sub formă de cruci  zburătoare, va fi război, şopti un vulpoi, taci, spune coana mare, dar, de câte ori mi-am renegat fiinţa, mi-am revăzut copilăria-n vis, executat de propriile cuvinte, sufletul meu zbura în paradis, ţi-am respectat întotdeauna existenţa, Doamne, de ce ai tăcut mereu? Păcatele mi le priveşti cu-ngăduinţă, păgânilor le laşi un eu şi un zeu, iar versul Tu mi-l pui să spună tot ceea ce trece prin  preversă mintea mea., în timp ce buha nopţii îmi şopteşte, joci pân-la capăt ori nu mai juca. Ce faci, joci, al naibii să fii, sau  te joci cu noi? Printre cei noi era şi unul Mortu D. Mortu, din neam nobil. Avea şi diplomă. Ce bine te învaţă experienţa şi ce frumos e drumul spre Florenţa şi ce uşor se lecuieşte orice boală, eu n-am să dau la nimeni socoteală. Stai, mă, asta este din beniuc, de unde furam eu mere, că avea mere în curte, zicea să le luăm fără sfială, dar, apoi arunca un băţ gros după noi. Doi stâlpi susţin azi lumea-n neclintire, onoarea roz şi-albastra mea iubire de viaţă, de prieteni, iară soarta îmi este chiar amantă, asta-i partea cea bună, cunoscută de Candide, pentru că, Doamne, Tu eşti lector ipocrit, îmi reciteşti poemele, zâmbeşti, în ochii Tăi eu văd că nu mă crezi.

 

                                                   Boris Marian