Bazar oriental -continuare din ianuarie 2010: HAOS

"Haos
Lumea-i cufundată în haos. Pământul se apropie de neființă? Omul nu s-a zămislit pe de-a-ntregul. Pe cine voi îndrăgi? Se întreabă Domnul.
Unu-i încapățânat, altul hain și nemilostiv, altul e prea blând, ca o oaie. Nici libertatea, ei nu o înțeleg. Mierea și laptele curat s-au terminat. Ieșiți din voi, păcătoșilor, se roagă Domnul.
Cineva scuipă în lături. Vreți să vă dau o foamete mare? Nuuu, strigară copiii Domnului. Atunci ce aveți de vă luptați între voi? Vreți un lider puternic, un Fuehrer, un conducător iubit, un căpitan, ceva? O, voi, smintiților. Mergeți la mormintele Patriarhilor. Poate că veți înțelege ceva. Unii s-au dus, alțîi au rămas, s-a împărțit lumea în credincioși, necredincioși, indiferenți. Cutremure, potopuri de sânge, nimic nu a clintit această dezbinare.
A venit Mesia, a mai schimbat câte ceva, dar pacea dorită nu s-a așezat în lume. Doar moartea își vedea de lucrarea ei. Călarețîi Apocalipsei dădeau roată. Au venit filosofii să se mire. Este menirea lor. Ce este omul, dar atomul? Au sărit ciobanii să-i bată. Doar Miorița le-a luat apărarea. Filosofii sunt licuricii noștri. Altfel ne-am lovi de copaci.
Dar eu vorbesc cu copacii, zise unul hâtru. Așa este, murmură pădurea. „Fiind băiet, păduri cutreieram”. Descartes îmi fu tată, Sappho concubină. Cu Auguste Comte m-am înțeles mai greu, dar Nietzsche îmi deschise ochii. Cu un căluș în gură poți gândi.
Înaintea cuvintelor a fost Cuvântul. Umbre, shadows, trei ani la pușcarie, un om solid, nu te lua de el, totul e să-ți pierzi vremea, să faci exercițîi fizice și psihedelice, prăbușit foarte jos, în adânc, de profundis, te rogi de zei mai mari și mai mici, Dumnezeu o să privească ironic, nici un condamnat nu este vinovat, așa e Legea, nici cei duși la execuție, cam macabră chestia, norocos vei fi, de vei găsi pe cineva acasă, ultimele clipe sunt cele mai grele, vorbeșţi cu un om, afli a doua zi că nu mai este, mincinosule, de unde vii? Mmm, mormăi Shadow, vine furtuna.
Cunosc un profesor care a vorbit de când s-a născut și trăiește și astăzi, aceasta este viața? Don Quijote, Faust, Rătăcitorul sunt nimeni pe lângă el. Fă abstracție de tine și ai să-l vezi pe dracul gol. Ironia e suprafața sferei, în interior e numai durere sau un copil minune ce nu s-a născut. Orice imitație a sferei este tot sferă, Încearcă o elipsoidă.
Am văzut că se vând inimi mobile, poți răcni la ele, ți se va răspunde, elefantul le ignoră, cățelul se miră, se vând și capete mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe scări, cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă, afară, striga un bețiv, afară, strigau alțîi mai treji, La mine strigau? De ce, pentru ce? De unde această beznă?
Orice beznă are o cauză. Bezna din tine, dinafară.
M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele fantome ale trecutului. Eram cu toții la fel, neiertători, orgolioși peste măsură, iar poezia plângea undeva, într-un colț, ghemuită, să n-o încaseze și ea."

Parcă e mai citibil acum... Ehei, cine nu are bătrâni să-şi cumpere... (tot haos e şi printre noi, cei ce publicăm pe net dar desconsiderăm scribul internetului - editorul/tehnoredactorul/corectorul!