Aventurile iscusitului G.
Îl chema Gruiță, dar lumea îl
numea fie Guiță, fie Guriță. Nu se supăra, nu avea motiv. Era băiat de oamwni
cu stare mijlocie, a avut carnet de partid, se credea comunist, dar pe la
colțuri mai înjura și el, ca omul. După 89, normal, s-a îmbogățit și el , a creat un partiduleț,
PUP, pe care l-a unit cu PSDR și s-a văzut în Parlament. Până aici , nimic nou. Pasiunile lui au devenit opiumul și iubirea de țară, așa cum era ea, de vândut și
de nevândut. Epoca noastră este setoasă
de informații. Omul s-a apucat de scris. Există și pete-n soare, scria despre orice, mințea cum putea, se
gândea să plece, știind că ubi bene, ibi patria, chiar și în Galapagos. A citit
în original „ Sechestrata din Poitier”
de Andre Gide și a intrat într-o rețea de traficanți de orice – droguri, arme, oameni.
Din pricina excesului de opiu a intrat în clinica din Saint Cloud, cu recomandare.
A ieșit sănătos tun. Avea un dicton –
singura crimă este să fii superficial. Un copac trebuie să aibă sevă, nu
contează că mai cad și frunze. A făcut
pușcărie trei ani, s-a plâns la CEDO, a câștigat. Am uitat să spun că el s-a
născut sub anestezie, ceea ce a avut urmări, dar a fost și candidat la președinție. De necaz
că nu a obținut decât o, oo1% s-a decis
să încerce un travesti. Îl chema Mela Bursică și scria articole virulente
împotriva foștilor activiști, indiferent de nume și culoare politică. Să nu
râzi de istoria neamului, avea el o propoziție. I-au găsit un dosar de
informator și a lăsat-o mai moale. Numai Boul râde, i s-a spus. De fapt Boul
era porecla unui amic, amândoi învățaseră din istoria lui Boiler. Amândoi îl
urau pe analistul Bucă, fostul adjunct al tartorei Pucea. Cândva îl cunoscuseră
pe vestitul Facace. Erau oamenii lui Pilitaru.
De Mizel nici nu voiau să audă. Lui Guiță îți plăceau femeile care nu se dezbrăcau
niciodată. Îl venera pe unul Podeanu, care împușcase un sergent și executase niște
rectori de universități. A murit rostind
niște versuri ciudate – „ Pe-a stâncă de bazalt se nalță-albastru/castelul
ascuțit, din vremi severe/ în care-un senior supt de durere/fusese-nchis să
uite de-un dezastru/ dezastrul unei
vieți de biruințe” .Nu știa,
bietul de el, că versurile nu-i aparțineau , ci fuseseră scrie în 1915, de unul Relgis. Așa s-a stins
iscusitul Guriță, zis Guiță, de fapt Gruiță.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu