Ascendent
Se închid gazele, se deschide lumina,
se închide lumina, se închide apa, se deschide apa, se închide aerul,trăim
într-o avalanșă de catastrofe locale, pe Dumnezeu nu-l întreabă nimeni, nimeni
nu protestează,parcă am fi într-un acvariu plimbat cu bicicleta prin oraș, până
când un camion cu viteza peste limita legală ne va răzbuna. Unii se cred
deasupra vieții și a morții. Iartă-i, Doamne, instalatorii sunt mai de
preț. Sătulă de crime, viața pierde în
fața morții, memoria învinge. Șantiere, șanțuri pline de cadavre, paradoxul era
o mitralieră ce rădea o mie de subiecte.
Brațul înarmat gândește singur, creierul este o bucată de margarină. Întâlnire
cu tata. În vis. Zăpada de primăvară. Mulți au fost uciși între timp. Fotografii
brun-roșcate sau verzi. Soldați cu miile. Două sute de felinare, de cruci, de
boscheți. Picură un sânge invizibil. Ce este un nume? Întreabă Julietta, cu
părul ei negru, viu și mătăsos. O noapte grea, cu coșmaruri, mâine –nimic. Un
nimic care naște alte coșmaruri. Leagă-ți asinul și crede în Dumnezeu. Decât
singur mai bine cu șerpii. Smerenia nu te duce nicăieri, calcă strâmb și ai să
vezi unde vei ajunge. Cu cât înaintezi, idealul se depărtează ca Fata Morgana.
Minciuna nu umblă niciodată singură. Mă apropii de un sfârșit glorios. Bucutia
cimitirelor, veselia gloanțelor, hohotul baionetelor, victoria finală. Un blid
de linte. Nel mezzo del camin di nostra vita, pe acolo a trecut un tren
blindat. Urale, uri, oale sparte. Amar mi-e să vorbesc, a fost un codru, precum
prin aer aripi nemișcate. În moarte – leac de dezonoare. Și ce frumos se pot
iubi două femei, mai mult decât Adam și Eva.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu