Haos
Lumea-i cufundată în haos. Pământul se apropie de
neființă?Omul nu s-a zămislit pe de-a-ntregul. Pe cine voi îndrăgi? Se întreabă
Domnul. Unu-i încăpățânat, altul hain și nemilostiv, altul e prea blând, ca o
oaie. Nici libertatea, ei nu o înțeleg. Mierea și laptele curat s-au terminat. Ieșiți
din voi, păcătoșilor, se roagă Domnul. Cineva scuipă în lături. Vreți
Haos
Lumea-i cufundată în haos. Pământul se apropie de
neființă?Omul nu s-a zămislit pe de-a-ntregul. Pe cine voi îndrăgi? Se întreabă
Domnul. Unu-i încăpățânat, altul hain și nemilostiv, altul e prea blând, ca o
oaie. Nici libertatea, ei nu o înțeleg. Mierea și laptele curat s-au terminat. Ieșiți
din voi, păcătoșilor, se roagă Domnul. Cineva scuipă în lături. Vreți să vă dau
o foamete mare? Nuuu, strigară copiii Domnului. Atunci ce aveți de vă luptați
între voi? Vreți un lider puternic, un Fuehrer, un conducător iubit, un
căpitan, ceva? O, voi, smintiților. Mergeți la mormintele Patriarhilor. Poate
că veți înțelege ceva. Unii s-au dus, alții au rămas, s-a împărțit lumea în
credincioși, necredincioși , indiferenți. Cutremure, potopuri de sânge, nimic
nu a clintit această dezbinare. A venit
Mesia, a mai schimbat câte ceva, dar pacea dorită nu s-a așezat în lume. Doar
moartea își vedea de lucrarea ei. Călăreții Apocalipsei dădeau roată. Au venit
filosofii să se mire. Este menirea lor. Ce este omul, dar atomul? Au sărit ciobanii să-i bată.
Doar Miorița le-a luat apărarea. Filosofii sunt licuricii noștri. Altfel ne-am
lovi de copaci. Dar eu vorbesc cu copacii, zise unul hâtru. Așa este, murmură
pădurea. „Fiind băiet, păduri cutreieram”. Descartes îmi fu tată, Sappho
concubină. Cu Auguste Comte m-am înțeles mai greu, dar Nietzsche îmi deschise
ochii. Cu un căluș în gură poți gândi. Înaintea cuvintelor a fost Cuvântul. Umbre,
shadows, trei ani la pușcărie, un om solid, nu te lua de el, totul e să-ți
pierzi vremea, să faci exerciții fizice și psihedelice, prăbușit foarte jos, în
adânc, de profundis, te rogi de zei mai
mari și mai mici, Dumnezeu o să privească ironic, nici un condamnat nu este
vinovat, așa e Legea, nici cei duși la execuție, cam macabră chestia, norocos vei fi, de vei găsi pe cineva acasă, ultimele clipe sunt cele mai grele, vorbești
cu un om, afli a doua zi că nu mai este, mincinosule, de unde vii? Mmm, mormăi Shadow,
vine furtuna. Cunosc un profesor care a vorbit de când s-a născut și trăiește
și astăzi, aceasta este viața? Don Quijote, Faust, Rătăcitorul sunt nimeni pe
lângă el. Fă abstracție de tine și ai să-l vezi pe dracul gol. Ironia e
suprafața sferei, în interior e numai
durere sau un copil minune ce nu s-a
născut. Orice imitație a sferei este tot sferă, Încearcă o elipsoidă.Am văzut
că se vând inimi mobile, poți răcni la ele, ți se va răspunde, elefantul
le ignoră, cățelul se miră, se vând și capete mobile pentru cei cu
permis de port-cap. M-am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe
scări, cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă, afară, striga
un bețiv, afară, strigau alții mai treji, La mine strigau? De ce, pentru ce? De
unde această beznă? Orice beznă are o cauză.Bezna din tine, dinafară. M-am
luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele fantome ale trecutului.Eram cu toții la
fel,neiertători, orgolioși peste măsură, Iar poezia plângea undeva, într-un
colț, ghemuită, să n-o încaseze și ea.
BORIS MARIAN
BORIS MARIAN
să vă dau
o foamete mare? Nuuu, strigară copiii Domnului. Atunci ce aveți de vă luptați
între voi? Vreți un lider puternic, un Fuehrer, un conducător iubit, un
căpitan, ceva? O, voi, smintiților. Mergeți la mormintele Patriarhilor. Poate
că veți înțelege ceva. Unii s-au dus, alții au rămas, s-a împărțit lumea în
credincioși, necredincioși , indiferenți. Cutremure, potopuri de sânge, nimic
nu a clintit această dezbinare. A venit
Mesia, a mai schimbat câte ceva, dar pacea dorită nu s-a așezat în lume. Doar
moartea își vedea de lucrarea ei. Călăreții Apocalipsei dădeau roată. Au venit
filosofii să se mire. Este menirea lor. Ce este omul, dar atomul? Au sărit ciobanii să-i bată.
Doar Miorița le-a luat apărarea. Filosofii sunt licuricii noștri. Altfel ne-am
lovi de copaci. Dar eu vorbesc cu copacii, zise unul hâtru. Așa este, murmură
pădurea. „Fiind băiet, păduri cutreieram”. Descartes îmi fu tată, Sappho
concubină. Cu Auguste Comte m-am înțeles mai greu, dar Nietzsche îmi deschise
ochii. Cu un căluș în gură poți gândi. Înaintea cuvintelor a fost Cuvântul. Umbre,
shadows, trei ani la pușcărie, un om solid, nu te lua de el, totul e să-ți
pierzi vremea, să faci exerciții fizice și psihedelice, prăbușit foarte jos, în
adânc, de profundis, te rogi de zei mai
mari și mai mici, Dumnezeu o să privească ironic, nici un condamnat nu este
vinovat, așa e Legea, nici cei duși la execuție, cam macabră chestia, norocos vei fi, de vei găsi pe cineva acasă, ultimele clipe sunt cele mai grele, vorbești
cu un om, afli a doua zi că nu mai este, mincinosule, de unde vii? Mmm, mormăi Shadow,
vine furtuna. Cunosc un profesor care a vorbit de când s-a născut și trăiește
și astăzi, aceasta este viața? Don Quijote, Faust, Rătăcitorul sunt nimeni pe
lângă el. Fă abstracție de tine și ai să-l vezi pe dracul gol. Ironia e
suprafața sferei, în interior e numai
durere sau un copil minune ce nu s-a
născut. Orice imitație a sferei este tot sferă, Încearcă o elipsoidă.Am văzut
că se vând inimi mobile, poți răcni la ele, ți se va răspunde, elefantul
le ignoră, cățelul se miră, se vând și capete mobile pentru cei cu
permis de port-cap.
M-am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe
scări, cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă, afară, striga
un bețiv, afară, strigau alții mai treji, La mine strigau? De ce, pentru ce? De
unde această beznă? Orice beznă are o cauză.Bezna din tine, dinafară. M-am
luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele fantome ale trecutului.Eram cu toții la
fel,neiertători, orgolioși peste măsură, Iar poezia plângea undeva, într-un
colț, ghemuită, să n-o încaseze și ea.
BORIS MARIAN
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu