Crima

 

 

Pueril, spuse naratorul și totul se prăbuși. Dacă nu ar fi conflicte, am muri cu toții de plictiseală.  Sufletul viu și colorat se ridică la ceruri. Au călcat în picioare petale de gând. Cu vuiet lung, cu apa-nvolburată, un râu aleargă-ntre titani de piatră, pe râu plutesc cadavre de oameni și șopârle, acesta e trecutul și totodată … zvârle. Primești un bocanc în fesa dreaptă, oferă și fesa stângă, astfel fundul personajului va fi satisfăcut. Am văzut mulți bocanci, pantofi cu tocuri, lăcuiți, sandale, nimic nu este mai frumos și înălțător  decât piciorul unei tinere doamne.   Asta, dacă ai  ochiul format, de om bătrân și hâtru, după o cinzeacă, două. De fapt ei voiam să mă refer la Kierkegaard care a negat iubirea cu încăpățânare. Mă aflam  cu acest personaj ilustru pe un vas care se scufunda. Toată lumea știa ce se întâmplă, dar nimeni nu intrase în panică. Dormeau, inclusiv căpitanul. Pe mare  se zbenguiau nereidele.O scriitoare-boschetară trage câinele de sfoară. Curenții împingeau cadavrele spre țărm. Asasinul orbecăi un timp și prinse un braț înfășurat într-o mânecă familiară. Generalul Chang se credea Cenghiz  Han. Visa  recucerirea Europei. Prin agenții săi puse mâna pe secretul invizibilității navelor și avioanelor. Asta am citit într-o carte, cartea a dispărut, cu ea a pierit și generalul Chang. Chipul său a fost văzut la un târg de antichități. Am aflat de asemenea că cineva a furat mustățile lui Hector Poirot. Nici Colombp, nici agentul Cooper nu au reușit să găsească o pistă. În acest timp piticul Jumble se învârtea prin New Castle. Coridoare lungi, cu pereți stropiți de sânge negru, săliimense de bal.  Nimeni nu cumpăra clădirea, dar a apărut  un oarecare Pisculides care  plăti suma cerută. Castelul recăpătă vechea strălucire. În fiecare seară aveau loc baluri , se adunau zeci de invitați, se juca biliard, ruleta rusească, poker, flirt.

  Într-o seară Pisculides a fost găsit cu gâtul străpuns de o suliță din panoplia sa. Asta a fost totul.

BORIS MARIAN