Idiotul
E greu să fii idiot. Să ai de a
face cu Afimia, Agafia și alte meghere. Frate Zosima, iartă-l pe idiot. NNici
nu poți duela cu el. Cel mult , idiotul merită niște palme. Bune și alea.
Mașina de pumni se pune în mișcare. Un
sistem împotriva unui idiot. Idiotul nu va uita zeci de ani bătăile îndurate.
Se vor schimba sisteme, idiotul devine religios. Își dă seama că nu este un
idiot. Că este Om. Iartă totul, dar nu uită. Străbate sate și orașe. Credința
sa în dreptate naște zâmbete. Este implicat , prin calomnie, în diverse procese.
Condamnat, trece dintr-o închisoare în alta. Timpul, secolii nu-l afectează. El
este idiotul rătăcitor. Numele se schimbă de la un secol la altul. El este veșnicul idiot pe care numai Mesia îl va elibera. De
câte ori întâlnim oameni ca el? Rar sau niciodată. Nici cel care scrie aici și
acum nu se poate ridica la rangul de idiot.Uneori este ușier la o casă bogată,
alteori este prinț sau conte, poate fi văzut la mesele de joc din Monte Carlo,
se află într-o bandă de tâlhari, dar el nu ucide pe nimeni. Este un idiot și
jumătate. Nu poate ucide o molie, o furnică. A fost văzut rugându-se lângă un
lup rănit în pădure. Lupul s-a înzdrăvenit și l-a părăsit. A fi idiot nu este o ocupație, este un destin. Nu primește ajutor
de handicapat. Trăiește din mila oamenilor. Fiecare are o doză de idiotism în
el. Încă în adolescență, el era un idiot dovedit. Adulții nu-i suportau
poveștile, sensibilitatea, era irascibil și spunea ce gândea. Unii roșeau,
crezând că face aluzie la ei. Dar în visele sale se strecurau ființe
supranaturale. Nu le uita, dar nici nu
le așternea pe hârtie. Fugea de literatură, doar, uneori, desena figuri ciudate
pe un petic de hârtie. Semănau fie cu el, fie cu alții. Cineva i-a propus să se
însoare, dar el a început să tremure de frică. Să nu fie obligat să se însoare.
Femeile râdeau. Seara, când mă culc, îl zăresc
dincolo de fereastră. Se uită la mine. Parcă mă întreabă – tu ce crezi
despre mine? Ce să-i spun?
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu