Depresia, ah…
Aveam o depresieeeee…. S-o dau și
altora. Fumam ca un nebun narghilea după Narghita. Speram să mor de vasculită,
otită, artrită, hitlerită, stalinită, etc. Unde se vede că dragostea frățească
dintre doi feciori din Berceni nu duce
mereu la ceva bun. Trăia acolo un vestit mafiot pe nume Pișkulete, sculă-n
plete, i se spunea Pișku care avea un
frate Dubinkă, zis și Duby sau Dubă. Tatăl lor murise eroic mușcat de o cățea
în călduri, un mini-pitbull. Unul dintre
frați s-a însurat cu mare tam-tam, de nu
s-a putut dormi în Berceni trei luni. Nu se știe care frate, că semănau și se
încurcau la pat. Dar, ehei, ce dar, aleasa celor două inimi a fost prinsă sub un capac de canalizare, iubindu-se cu
inspectorul canalizărilor pe oraș. Duby, om serios a tranșat-o pe biata oaie
rătăcită în bucățele de doi centimetri și a risipit-o în toate tomberoanele din
București. Pișku a încercat să-l
consoleze, dar Duby, nu și nu. Că de ce tocmai pe el. Stai, frate, dar era și a
mea. Serios? Păi eu nu am știut, de ce
nu mi-ai comunicat oficial? S-au decis împreună să termine cu toate fecioarele din București.
Adică să le tranșeze sistematic. Au ajuns la circa 157, 5 persoane. Poliția adunase mai multe dosare,
fără nicio șansă de finalizare. Un bănuț
acolo, unul aici , toată lumea era mulțumită. Într-o zi, una dintre
nefericitele fecioare avu ideea să le propună ceva nou. Înainte de a fi violată
și tranșată, ea să le spună o poveste cum alta nu mai este. Zis și făcut.
Frații crescuseră fără nicio mângâiere părintească în afară de bătăile zilnice
cu centironul, la tălpi, la oase, la părțile sensibile. Pe fată o chema Tiri,
colegele de feciorie îi spunerau Tiri-bomba. A început Tiri să le turuie o
poveste despre neguțători, sindbazi, padișahi, oi, capre, asini vorbitori, boi
cu școală, de stăteau frații cu gurile căscate ca gropile de obuze. Obosită,
fata le-a oferit trupul și le-a propus să doarmă. Nimic, frații voiau povești.
Așa că au închis-o în casă, iar seara au venit să-i ceară altă poveste. A
început Tiri să stihuiască. Zicea – Domnul a făcut lumea în șase zile, iar
croitorul face o pereche de pantaloni în șase luni. Care este mai priceput? Frații
s-au încruntat, au tăcut și nu au găsit răspunsul. Luna nu știe că-și datorează
lumina soarelui. De ce? Ași, nicio reacție. Puiul hienei seamănă cu un miel și
riscă să fie mâncat de propriul tată. Ce-i aia hienă, fato? Un câine. Fugi de aici,
râzi de noi? Filosoful și melcul au același ritm de gândire, dar melcul mai și
înaintează. Cum? Canci. Tăceau frații ca peștera Scărișoara. Adam și Eva s-au hrănit
cu sângele Satanei. Ei și? Nu ne interesează. La mijlocul vieții poți să dai de
marea întunecime a minții. Unul din frați își aminti chestia cu NEL MEZZO DEL
CAMIN DI NOSTRA VITA , dar tăcu mâlc. O
știa de la închisoare, unde frecventase
cursurile de italiană, în țara lui Eneus. Înțeleg. Spăuse fata, puțin speriată –
voi nu cunoașteți prețul unei clipe. Frații s-au bucurat, înțelegeau tâlcul,
dar nu aveau replică. Ne soarbe moartea precum sărutul unei văduve flămânde.
Aici, cei doi ascultători începură să plângă în hohote, fata o zbughi pe ușă,
că era descuiată și dusă a fost.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu